marți, 5 ianuarie 2010

Revelion 2010 - ce-am avut si ce-am pierdut.

In cateva vorbe as putea spune ca am avut o fetitza cu rubeola si am pierdut revelionul programat cu prietenii la Breaza. Dar cum eu ma rezum destul de rar la cateva cuvinte, o sa detaliez.

Si o sa incep cu ce-am ratat.

Prietenii cu copii au inchiriat o vila la Breaza unde trebuia sa petrecem impreuna cu copiii din dotare 3-4 zile de relaxare, joaca si destrabalare , atat cat se putea. Doar ca pentru mine s-a putut mai putin. Am ratat serile cu amintiri de la alte revelioane ( doar se implineau 10 ani de la revelionul de pomina de la Sirnea, nu?), gratarele sfaraind si vinul fiert. Si zbantuiala, topaiala pe melodii din tinerete, gen "La 20 de ani" sau "Banii vorbesc". Bine ca le-am ratat, ca nici 20 de ani nu mai am, de bani nu mai zic.

Focurile de artificii doar le-am auzit din pat. Dupa zgomotele care se auzeau incercam sa-mi imaginez care sunt explozii de culori, care sunt perdele de stelute cazatoare sau care sunt rachele simple, cele cumparate pe shestache de la piata Obor.

Sampania de la miezul noptii. Licoarea cu bule dulci-intepatoare imi place la nebunie. Dar intre ani, ea inseamna mai mult decat gustul minunat si senzatia de plutire. Inseamna si clinchet de pahare de cristal sau fosnet de pahare de unica folosinta care se ating intre ele, inseamna buze fierbinti oprindu-se cateva clipe pe obrajii inghetati ai prietenilor, mai multe sau mai multe clipe dupa cum ai preferinte, dupa cum iti aluneca piciorul pe gheata ca sa zabovesti mai mult in bratele in care ti-ai dori sa ramai un pic mai mult decat in altele... Sau daca ai noroc, inseamna buze fierbinti atingand usor alte buze fierbinti... De 16 ani le-am atins mereu, anul asta a fost prima ora cand au fost departe, dar parca le-am simtit totusi. A fost marea mea pierdere din acea noapte, dar promit ca nu voi rata nicio ocazie in timpul anului.

Dar am si avut:

O petrecere in avans , in seara de 31, pana pe la ora 22. A fost un record, prima ora departe de pitica timp de 5 ore, cand am lasat-o cu bunica hranita bine la plecare si cu ceva rezerve de papa pe care stiam ca le accepta :supa si iaurt. Prietenii au facut un gratar minunat si au taiat tortul mai devreme , sa pot gusta si eu. Surpriza a fost a lor , eu stiam ca e cel mai reusit din ultima vreme, il cheama Belcolade si se gaseste la cofetaria din centru din Campina :)) . Raisa , te rog sa-mi trimiti o poza.

Un tanar chipes, cu ochi albastri, care s-a strecurat pe neasteptate sub plapuma mea sa-mi spuna "Te iubesc". Era pe la ora 23, atunci cand credeam ca deja a adormit. Si doua manute care ma trageau de tricou sa nu cumva sa scape comoara. Si o gurita cascata, ca de pui mic de pasare care asteapta sa-i pice ceva acolo.

Au fost 4 buze mici si fierbinti care mi-au alinat dorul de celelalte, care mi-au soptit ca sunt in singurul loc din lume in care trebuia cu adevarat sa ma aflu in acel moment: langa puii mei. Asa am inceput anul si asa il voi continua, si vor urma si altii, atat timp cat ei si-o doresc si au nevoie de asta.

La Multi Ani!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu