joi, 2 decembrie 2010

Tot de-ale lui Danut

Cred ca vodafone si cosmote sunt de neoprit....dupa cate reclame sunt cred ca toti s-au abonat!

Eu stiu sa fac un om de zapada din vanilie, dar nu stiu daca ai. Eu zic sa facem dulcele suprem: un om de zapada din miere invelit in zahar!!!

marți, 26 octombrie 2010

Copii de un an si jumatate


luni, 11 octombrie 2010

Fata mea este model...



...e fiica de colonel! Ei bine, nu chiar de colonel, dar de Militar e sigur! Si nu ma refer la un model de cumintenie, Doamne fereste, ci la ceva mult mai serios: este fotomodel. De cand ne-am apucat de promovat hainutele handmade, ea este in centrul atentiei pentru ca majoritatea i se potrivesc. In plus e tare cocheta, cred ca seamana cu matusile ei, pentru ca eu nu am fost niciodata asa. Pozeaza cu gratie in fata aparatului, de parca stie exact ce face ea acolo.
Iata o mostra din ultima sedinta foto pentru plovarasul cu caluti. Nu mai spun ca plovarul era pentru un copil de 6 luni si ca ea are un an in plus, asa cum se vede pe la manecute. Dar frate, cand asta e jobul, n-ai ce face, suporti!














Cat despre cumintenie, sa nu credeti ca am amintit asa, din neiubire, cum zice Danut. Nu mai departe de ieri domnisoara si-a invinetit nasul de fotomodel dupa ce s-a urcat in picioare pe canapea si a sarit de acolo. Adica ce s-o fi gandit ea?( ca e desteapta foc, nu stiu daca v-am zis ca seamana si cu mine un pic :-)) Daca poate Danut inseamna ca poate si ea, ca doar sunt facuti de aceeasi mama, nu? Si acum face pauza de pozat, asta e viata, cruda. Ieri a pozat papusa in locul ei....




Nu pot sa va pun o poza cu nasul vanat, se intelege ca asta ramane intre noi. Daca bag in blogosfera o astfel de poza, agentiile de presa o vor face harcea-parcea pe biata copila, vor scorni cate si mai cate compromitand astfel cariera fetei....

Hai, va pup!

marți, 3 august 2010

Dintisori noi

15 iulie si 30 iulie, incisivii laterali de sus. 2 august, prima maseluta, in dreapta jos. Fara circ, plans sau febra mare, doar mai multe treziri noaptea si multe semne pe mainile mamei.

Actualizare, 30 august:
Vacanta la mare a lasat ceva semne pe gingiile noastre. Toate 4 maselutele au erupt in cele 2 saptamani de concediu. Noroc sau ghinion? Eu zic ca a fost un noroc pentru ca, fiind foarte obosita de la agitatia din timpul zilei, dormea bomba noaptea si nu prea am simtit schimbarea. Sa notam deci datele: 2-14 august, 4 maselute.

Am simtit in schimb ultimii incisivi de jos, saptamana trecuta, 24-27 august, cand s-a trezit cateva nopti de cate 10-12 ori. Doar tzitzi era alinarea. Cred ca au iesit de tot , de cateva nopti nu se mai trezezte decat de 3-4 ori. Om vedeam noi cum supravietuim si caninilor....

miercuri, 30 iunie 2010

Ou est mon furculition, mama?

Dupa ce v-am aratat acum ceva vreme cum arata masa de fructe, care fie e spectaculoasa, fie lipseste cu desavarsire (cale de mijloc nu exista), m-am gandit sa va impartasesc si ceva experiente legate de pranz, adica masa de legume cu carne, ou sau ficat.

Meniul zilei : supa de legume si pulpa de pui la tigaie. Ceea ce vroiam sa subliniez este ca la 14 luni supitele pasate si linguritele siliconate sunt de mult istorie. Singura sansa sa pape ceva a fost sa o las sa manance singura bucatele de legume si de carne, asta de cateva luni deja. De fapt asa am si inceput, cu buchetele de brocoli daca va mai amintiti, dar dupa scurte rataciri prin lumea supelor pasate, ne-am intors in lumea celor mari si frumos mancatori cu manutele. Ieri insa, domnisoara a cerut, si in mod evident ca a si primit, o furculita de oameni mari. Iata cum o manuieste dupa doar o zi de practica:

video

Nu m-am decis pe care dintre filmulete sa vi-l arat asa ca le-am pus pe amandoua.

video

Si ca sa vedeti ca meniul a fost intradevar supa de legume si nu doar legume simple, iata si zeama de la supa, cam o cinzeaca, bauta la sfarsit dupa ce a dovedit toate legumele si carnea.

video

Am savurat impreuna fiecare clipa. Savurati si voi!


marți, 29 iunie 2010

Galuste cu prune- scurtatura

Va plac galustele cu prune, nu-i asa? dar aveti timp sa fierbeti cartofii, sa faceti aluatul, sa formati galustele, sa le opariti, sa pregatiti pesmetul, sa dati bilutele prin pesmet si apoi sa le bagati la cuptor sa se rumeneasca? Eu nu am, decat poate o data pe an.

Dar daca va e dor de gustul lor, am gasit o varianta muuuult mai simpla. Fierbeti niste paste, pene, fusili sau orice macaroane mai rasarite, rumeniti putin pesmet cu zahar si amestecati-l cu pastele. O lingura de dulceata sau gem de prune peste ele le apropie si mai mult de galustele clasice, dar se poate si fara.

Nu raportati va rog acest mesaj ca fiind abuziv. Orice nutritionist m-ar linsa pentru combinatia asta, dar...intelegeti-ma si pe mine, am avut o zi grea azi si marijuana nu mai aveam prin casa :-) .

Motanul incaltat

In timp ce proba ultima rochita made by Baghete Fermecate, Catinca a gasit pantofii cei noi ai lui Danut. Si s-a gandit sa-i probeze impreuna cu rochia.
video

vineri, 11 iunie 2010

marți, 8 iunie 2010

joi, 3 iunie 2010

Fructele




















Nu va speriati, nu este inima caprioarei, ci doar o biata capsuna cazuta in mainile "fiarei".

Dupa ce am fost disperata vreme de jumatate de an in privinta mesei de fructe care pe alocuri era minuscula, pe alocuri lipsea cu desavarsire, imi pusesem speranta in fructele de sezon. Si speranta n-a fost desarta, capsunile si caisele au reusit sa ajunga la inima copilei. Aveti o mostra de masa de fructe servita azi de Catinca



















Si un filmulet scurt, cele lungi se incarca al naibii de greu, ma ales daca cineva da restart la calculator cand nu esti atent.

video

joi, 27 mai 2010

Pasiunea pentru mancare

La ce va duce gandul cand va spun despre pasiunea pentru mancare a unui copil de un an si o luna? Poate la faptul ca atunci cand se apropie ora mesei se bucura si papa cu placere felurile preferate? Sau la faptul ca orice i-ai da, mancare sa fie , mananca fara sa faca fitze, cu pofta si fara sa fie nevoie sa faci un spectacol diferit la fiecare masa? Exista si astfel de copii si o stiu bine, pentru ca am avut un asemenea bebelus. Danut era idealul oricarei mamici din punctul acesta de vedere (si nu doar din acesta, sa fie clar), si bagam in el dupa program fix carnite, ousoare, ficatei, brocoli, spanac, iaurturi, etc. Acum ca a mai crescut nu mai merge chiar asa, dar tot papa bine.

Dar eu vroiam sa va spun despre pasiunile Catincai. Copil de peste un an, mandra mea a mancat ieri toata ziua 50g de fructe pasate (banana cu o caisa) si 40g de ciorba de pui cu legume. De ce cantaresc mancarea? pentru ca asta sunt eu, pentru cine nu ma cunoaste, as fi in stare sa cantaresc si pampersii folositi daca as putea gasi ceva in asta (hmmm, poate o legatura intre pampersi si cantitatea de lichide consumate de mine si transmise prin lapte??? tre' sa ma gandesc la asta). Pai asta e mancare, pentru o zi intreaga???

Aseara insa minunea a aparut. Intr-o tava de budinca de paste cu branza si ou. Ca-i plac spaghetele stiam de la 6-7 luni, iar de atunci ii dau cam o data pe saptamana. Fie simple, albe, fie cu sos de rosii de la noi (doar un pic manjite pentru ca au sare, piper, mustar, etc.) i le pun pe tavita si papa singura. Aseara insa a facut un spectacol desavarsit: la fiecare transa pe care i-o puneam pe tavita chiuia si topaia. Ii dau in transe, la fel ca FMI-ul, pentru ca mi-e teama ca intr-un moment de furie sau de bucurie exagerata sa nu faca ceva nesabuit cu ele, asa cum se teme de altfel si FMI-ul, nu? Doar ca eu sunt mai de gasca decat bancherii, nu pun conditii pentru acordarea transelor. Indiferent cum au fost folosite spaghetele, ca au ajuns in burtica sau pe jos, cand se goleste tava si intinde manutele in semn ca mai vrea atunci mai primeste un pumn de paste. Dupa ce faza cu chiuitul trecea, simandicoasa faptura isi umplea pumnisorii cu spaghete, le strangea un pic, si apoi se freca cu ele pe toata fetizoara angelica. Incerc sa-mi imaginez cum ar fi aratat daca faceam paste cu sos de rosii. Ce ramanea in manute dupa acest gest delicat era apoi indesat in gura , cu ambele maini in acelasi timp. Bineinteles ca am filmat momentul, dar nenorocirea de camera video zice ca discul nu poate fi redat.
Crezand ca ar fi putut sa fie efectul caldurii de peste zi sau al mesei servite impreuna cu fratiorul (uneori se lasa cu atata ras la masa, incat eu trec de faza in care ma distrez si ma apuca disperarea cand ii vad inecandu-se cu mancarea sau scuipand in castroane), am repetat azi figura cu pastele. Cum a fost? La fel, nebunie totala!!!
Trecand peste faptul ca trebuie s-o spal pe cap diseara, pentru ca are la branza cu ou in cap de-ti vine sa musti din ea, cred ca o sa bag pastele mai des decat o data pe saptamana. Iar data viitoare, chem si presa :)).

miercuri, 26 mai 2010

Un an si o luna

Nu m-am lenevit, pe cuvantul meu. Sunt chiar mai activa decat oricand, doar ca nu mai am timp sa stau pe net. Sotul meu mi-a facut rost si de un laptop, poate mi-e mai usor sa stau cu el seara in pat dupa ce adoarme micuta, doar ca de multe ori pic lata seara, cateodata chiar inaintea ei. Si am scris in ultimele saptamani peste 20 de subiecte dragute. Le scriu seara la dus sau cand o tin pe Catinca la san sa adoarma, le rescriu si le corectez, zambesc cand imi vine o poanta noua, ma gandesc intre care paragrafe s-o introduc...dar nu mai apuc sa ajung la calculator sa le scriu pe bune, raman doar in memoria mea care se scurteaza parca pe zi ce trece. Si asa se pierd...bunatate de postari.
De exemplu cel cu petrecerea de ziua fetitei ar fi fost un subiect reusit. Nu mai zic evaluarea de un an a fetei (9.3kg, 77cm, ce manaca , ce vorbeste, cum doarme). De reprizele de joaca in doi, cand mi-e greu sa aleg pe care sa-l filmez dintre cei doi pui, care e mai simpatic sau mai nazdravan, de baitele in doi cand se lasa cu hohote in patru, de bataile lor care incep sa se indeseasca si nu mai stiu pe care sa-l apar pentru ca cea mica poate fi ma agresiva decat cel mare (mama, ce tare musca!!!), de toate acestea nu mai spun ce succes ar fi avut, ar fi fost de-a dreptul spumoase pe blog sau pe facebook. Si am avut unul bun si cu noile propuneri de impozitare pentru copii, pe care sa-l innaintez domnului Boc, numai ca m-am oprit la timp de frica sa nu-l ia in serios si sa ma impoziteze pentru consumul de lapte din productia proprie, pentru ca nu platesc tva la el si nici nu contribui la dezvoltarea economica prin consumul de lapte praf din comert.
Drept e ca o parte din timp mi-l folosesc si pentru tricotat, incerc sa fac ceva mai multe modele si sa dau ceva din ele, macar la prieteni daca nu pe scara mai larga. Doar ca si acelea se fac mai usor si mai repede decat reusesc sa le pozez si sa le expun pe blogul lor. Ufff, timpul e atat de scurt pentru toate! Cine ma intreaba daca nu ma plictisesc acasa inseamna ca nu are copii... sau nu are destui.
Ceea ce vreau insa sa spun e ca suntem bine cu totii, banii mai putini de la Guvern nu au reusit sa ne darame cu totul moralul, maimutelele sunt din ce in ce mai active, ceea ce e semn de normalitate si sanatate, noi suntem parca ceva mai obositi, dar ne descurcam.

sâmbătă, 1 mai 2010

Crudul adevar

Acum cateva zile, seara la masa, cu Danut:
- De la 3 ani viata e grea...gradinita, scoala, liceu, facultate....apoi servici si cand iesi la pensie trebuie sa tai lemne...
Si tot el:
-Catinco, esti o norocoasa! Ai numai un an....


Ieri pe strada intru in vorba cu o cersetoare cu un copil mic in brate. Sa-i duc niste haine care ne-au ramas mici, ca vrea si ea sa ia un lapte praf, etc. Mi s-a parut sincera si amarata, i-am dat si niste bani.
-O cunosteai pe fata aia, nu?
-Nu, mama, dar mi-a fost mila de ea.O sa-i aducem niste haine, iar cu ce i-am dat eu si ce-i mai dau altii, o sa-i ia laptic la fetita.
-Dar sa se duca la munca, asa se fac banii, nu cerand de la oameni.
-Pai si cu cine sa lase fetitza?
-Da, asa e...
Dar m-a uimit replica cu munca.

joi, 8 aprilie 2010

Furnici in copac...

...pui cu urechi de lemn si pachetele de primavara. Da, asta am mancat in seara asta de la chinezi. Am inceput sa mananc de la ei acum aproape 6 ani si imi place, ce sa fac. Daca alta data o faceam mai des, acum nu mai comand decat la 2-3 luni, sau mai rar, din cauza ca Danut vrea si el si mananca cu atata pofta incat ori vomita ori face diaree, asa ca nu comandam decat cand el nu e acasa.

Mai nou insa am aflat ca in mancarea chinezeasca unul din ingredinte este monoglutanatul de sodiu, un potentiator de gust. Ce face el? intensifica gustul bun, gustul gustos cum l-au numit asiaticii care l-au descoperit. Adica face ca morcovul si telina din pachetele sa fie mai gustoase decat daca le-ai curata si le-ai pune tu acolo. E rau asta? N-ar fi daca ar fi doar atat, dar se pare ca nu e tot. Se pare ca nu se elimina pur si simplu atunci cand se elimina restul ingredientelor, ci ramane undeva in creieras si ne face sa mai vrem si alta data sa mancam tot aia. E acelasi care atunci cand intri in magazin sa-ti iei un iaurt si o branza de vaci te face sa simti in gura gustul gustos, sarat, usor afumat si condimentat al muschiului tiganesc de-ti iei imediat 200g si zici "branza de veci sa manance aia bolnavi..."

Vorba zice "fericiti cei saraci cu duhul", nu? Adica atat timp cat nu stiai mancai linistit, dar daca ai aflat cum mai poti sa mananci? Pai asa. Adica ratiunea imi spunea sa nu mai comand, dar monoglutanatul de sodiu care s-a acumulat fara sa stiu in creierul meu imi zicea sa comand. Si am cedat. Ce inseamna asta? Ca am mai introdus inca o cantitate mica de monoglutanat in corp, care ajunge in capul meu si astfel ratiunea o sa fie invinsa si mai usor pe viitor, nu-i asa?

Oare pot sa mai scap? Or exista centre de dezintoxicare? Sau macar grupuri de sprijin???
-Salut, sunt Mihaela si sunt dependenta...
-Salut Mihaela!

marți, 6 aprilie 2010

Locuinta mea de vara e la tara.


Si nu doar de vara. Eu am petrecut mult timp acolo cand eram copil, acum e Danut acolo, in locul meu, copil si si fericit. Iata povestea, asa cum ar spune-o el:

La cules de dovleci, la doar 9 luni







Dupa un an ma jucam la apa daca era cald...


















...aveam primii pisoiasi...





























...iar in toamna din nou calaream dovlecii,













adunam nuci,


















si ma plimbam cu tataie prin gradina.













La doi anisori m-am imprietenit cu o curca ...














si o capra.





La doi ani si jumatate adunam flori cu mama...






















...iar in toamna caram singuri dovlecii si ...





....mulgeam caprele cu mamaie.













Dupa ce am implinit 3 ani am avut primul catel...


















primii puisori....,


















i-am adunat eu flori mamei...














si i-am spus eu povesti lui tataie.













La 4 ani am dat iama in zmeura cu tata...














Si am tavalit prima fata in fan...Nu i-a placut.

























Iata-ma si la 5 ani, adica acum de Paste:

video




Am trecut de 6 ani ...am mai prins curaj :-)






Dar ce se intampla? apare in povestea asta un nou personaj...Poate e vremea pentru o noua poveste in imagini, cu Catinca... dar ceva mai incolo :-)

sâmbătă, 27 martie 2010

Perle Danut 2

Categoria "Singular, plural / Oricum mi-e egal"

-Trebuie sa ma speli pe cap azi.
-De ce?-Ma mananca. Cred ca am un paduchi.

Incepe un film american. Generic bine cunoscut noua, celor mari, Danut il priveste cu interes.
-Frrumooos...incepe un film cu 20 de vulpe!

Categoria "Mult gandite"

-Mama, uite o nuca.
-E verde, e foarte cruda.La toamna mai trecem pe aici si atunci sunt bune.
-...Iti dai seama, mama, cata lume trece pe aici si se gandeste la asta? In ziua cand se vor coace o sa fie atat de multa lume pe bucatica asta....

La mama in bucatarie stau intr-o vaza mica niste flori uscate decorative (pun o poza , promit)
-Bunica, cand or sa-ti creasca dovlecii aia n-o sa mai ai loc in bucatarie!!!!

Later edit: poza cu dovlecii...:)

marți, 23 martie 2010

Sa nu faci din hobby un stres

Tricotez de aproape 20 de ani. Prima bluza tricotata de mine in intregime am facut-o in clasa a saptea, ajutata de mama mea doar cu cateva sfaturi practice. De atunci am facut zeci. Pulovere groase de iarna, din lana pura, mohair sau acryl, uni sau colorate, bluze de primavara din bumbac sau PNA, maiouri de vara din bumbac, tricotate sau crosetate, saluri, fulare, chiar si o rochie de matase super decoltata si scurta pe care am purtat-o la o nunta. Am lucrat pentru mine, pentru mama si pentru sotul meu. Rochite si botosei, crosetate sau tricotate, pentru copiii prietenelor mele am inceput sa fac acum 12 ani. Iar acum 5 ani am inceput sa fac si pentru Danut. Cand am plecat la maternitate, cu cateva zile inainte de Craciun, am lasat pe fotoliu doua pulovere la fel: unul pentru Razvan si unul pentru bebe.
Anul trecut am avut bucuria de a putea sa fac si rochite pentru fetita mea. Imi dorisem enorm de mult sa pot face asta inca de cand eram mica, imi doream sa am o fetitza, s-o imbrac in rochite, cand mai creste sa le croim impreuna....
In iarna am vrut sa fac si pentru mine ceva. Am vazut modelul intr-o revista, mi-a placut mult, si am facut doua, unul pentru mine si unul pentru fetitza. Dragut, nu?


Incurajata de aceste prime succesuri :), m-am gandit sa fac si pentru altii. Am o multime de idei si o mare placere sa sa le confectionez. Stiti, cu tricotatul e la fel ca si cu gatitul, daca nu o faci de placere nu iese cu gust. Ce nu am? Timp, evident.

Mi-am facut un blog dedicat acestei noi preocupari, care sa fie ceva mai putin personal si mai mult comercial. Cand aveti nevoie de un cadou pentru copiii unor prieteni, cand mergeti la un botez si vreti sa fiti ceva mai originali, nu ezitati sa ma cautati, vom gasi impreuna o solutie.

duminică, 21 martie 2010

Otita

N-am mai scris inca odata ca are muci Catinca, de doua saptamani. Dar ca a dat-o in otita tre' sa scriu, ca ma omoara treaba asta. A plans intr-o noapte pana la 3 jumate, am dus-o la doctor si am trecut pe antibiotice. Uf...

miercuri, 17 martie 2010

Un pas mic pentru om...

...dar e realizarea lunii a 11-a pentru Catinca. Da, ati inteles corect, a inceput sa mearga singurica. Cu cateva zile inainte sa implineasca 10 luni a inceput sa se ridice singura in picioare. Asta insemnand in mijlocul camerei, nu tinandu-se de ceva.Buuuun... Dupa 2 saptamani facea si primii pasi, prima oara cate doi-trei, apoi cate 8-10. Nu pot insa s-o filmez datorita interesului sporit pentru camera. Cand ma vede se lasa jos si vine de-a busilea, ca e mai rapid si mai sigur.

Culmea e ca a sarit peste faza mersului tinuta de manute. M-am gandit ca e prea devreme si ca nu e bine s-o fortez, asa ca nici macar nu am apucat sa-i propun asta. Dar ea era pregatita si a plecat singura, pai pana cand sa mai astepte un semn din partea mea?

De premergator nu mai vorbesc, n-a avut si evident ca nici n-o sa aiba. Nu puneti mana de la mana sa ne trimiteti unul, a fost decizia mea sa nu-i cumpar, nu ca am fost atat de stramtorata s-o privez de experienta asta. Cum parerile sunt impartite in privina asta, am decis sa merg pe varianta fara, si se pare ca n-am dat gres. Are ea mergator, ce-i trebuia premergator???

Mafia constructiilor prinde aripi

Cine zice ca nu se mai construieste in Romania inseamna ca n-a fost pe strada la noi. Nici nu a dat bine primavara ca e o forfota in cartier ce n-am mai vazut de mult. Se auzea galagie mare zilele trecute si am lasat un pic treburile sa ma uit pe geam sa vad ce se intampla. O gramada de indivizi, de ambele sexe, se agitau printre blocuri si, fara nici o jena de trecatori, adunau si carau tot ce gaseau prin gradinitele din fata blocurilor si pe la geamurile oamenilor.

Dupa cum se agitau indivizii se pare ca sunt putin stresati, presati de ceva. Nu cred ca sunt dintre cei cu programul Prima Casa, poate prima casa pe anul asta, pentru ca acolo ai nevoie de acte in regula, autorizatii, treburi serioase. Astia s-au apucat asa, haotic, sa construiasca pe unde gasesc loc liber. O tanara pereche isi face o casa chiar sub geamul meu de la sufragerie. E o galagie de luni, sapa, aduc materiale, alearga, n-am vazut fiinte atat de agitate. Eu cred ca vor sa termine casa in cateva zile si se pun si pe facut copii, la mine la geam, auzi! Si atunci sa auzi plansete de copii mici, tipete, strigate...vai de capul meu!

Am vazut cativa vecini foarte revoltati care au stricat ce apucasera sa construiasca amaratii. Oameni fara inima, totusi. Si ei unde sa se duca? Unde sa gasesca ei un hambar dragut sa se aseze la casa lor, o streasina de casa din lemn, un adapost pentru animale macar? Unde, in jungla asta de Bucuresti? Asa ca, daca altceva mai bun nu gasesc, sunt bineveniti la mine sub pervazul de la sufragerie. O sa le mai dau si eu cate ceva de mancare ca n-o sa saracesc din atata lucru, sa-i ajut sa-si cresca copilasii pana-or creste si ei un pic si sa plece de la cuibul parintesc.

Pana la urma, e un semn de primavara , nu?

miercuri, 10 martie 2010

Clatite pufoase


Sau pancakes. Nu am avut nici o contributie mareata la reteta, am luat-o de aici. Am gresit insa undeva reteta: am injumatatit cantitatile cu gandul ca imi vor iesi prea multe. Mi-au iesit 9 pufosenii , in tigaia mea cea mica, am mancat 7 si o sa dorm cu gandul la celelalte 2 surate. Daca o sa le fie urat in bucatarie la noapte? Daca le e frica acolo, singurele? Oare ar trebui sa le iau in camera, asa pentru siguranta???

Poftiti una cu dulceata de visine:

Dupa cum se vede in poza, Catinca era incantata imediat ce le-a vazut. I-am dat cateva bucatele, ca doar nu am suflet sa o las sa le vada, sa le miroase si apoi sa-i dau iaurt simplu.

Ah, sa nu uit! Draga R., prietena mea insarcinata, daca ti-am facut din nou pofta exista 2 solutii : fie ma suni in seara asta si ti le pun pe cele 2 la pachet pentru maine dimineata cand pleci la serviciu, fie ma suni maine seara cu 20 de minute inainte sa ajungi acasa si mai tragem o serie.