Cine zice ca nu se mai construieste in Romania inseamna ca n-a fost pe strada la noi. Nici nu a dat bine primavara ca e o forfota in cartier ce n-am mai vazut de mult. Se auzea galagie mare zilele trecute si am lasat un pic treburile sa ma uit pe geam sa vad ce se intampla. O gramada de indivizi, de ambele sexe, se agitau printre blocuri si, fara nici o jena de trecatori, adunau si carau tot ce gaseau prin gradinitele din fata blocurilor si pe la geamurile oamenilor.
Dupa cum se agitau indivizii se pare ca sunt putin stresati, presati de ceva. Nu cred ca sunt dintre cei cu programul Prima Casa, poate prima casa pe anul asta, pentru ca acolo ai nevoie de acte in regula, autorizatii, treburi serioase. Astia s-au apucat asa, haotic, sa construiasca pe unde gasesc loc liber. O tanara pereche isi face o casa chiar sub geamul meu de la sufragerie. E o galagie de luni, sapa, aduc materiale, alearga, n-am vazut fiinte atat de agitate. Eu cred ca vor sa termine casa in cateva zile si se pun si pe facut copii, la mine la geam, auzi! Si atunci sa auzi plansete de copii mici, tipete, strigate...vai de capul meu!
Am vazut cativa vecini foarte revoltati care au stricat ce apucasera sa construiasca amaratii. Oameni fara inima, totusi. Si ei unde sa se duca? Unde sa gasesca ei un hambar dragut sa se aseze la casa lor, o streasina de casa din lemn, un adapost pentru animale macar? Unde, in jungla asta de Bucuresti? Asa ca, daca altceva mai bun nu gasesc, sunt bineveniti la mine sub pervazul de la sufragerie. O sa le mai dau si eu cate ceva de mancare ca n-o sa saracesc din atata lucru, sa-i ajut sa-si cresca copilasii pana-or creste si ei un pic si sa plece de la cuibul parintesc.
Pana la urma, e un semn de primavara , nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu