Sa nu faci din hobby un stres

Tricotez de aproape 20 de ani. Prima bluza tricotata de mine in intregime am facut-o in clasa a saptea, ajutata de mama mea doar cu cateva sfaturi practice. De atunci am facut zeci. Pulovere groase de iarna, din lana pura, mohair sau acryl, uni sau colorate, bluze de primavara din bumbac sau PNA, maiouri de vara din bumbac, tricotate sau crosetate, saluri, fulare, chiar si o rochie de matase super decoltata si scurta pe care am purtat-o la o nunta. Am lucrat pentru mine, pentru mama si pentru sotul meu. Rochite si botosei, crosetate sau tricotate, pentru copiii prietenelor mele am inceput sa fac acum 12 ani. Iar acum 5 ani am inceput sa fac si pentru Danut. Cand am plecat la maternitate, cu cateva zile inainte de Craciun, am lasat pe fotoliu doua pulovere la fel: unul pentru Razvan si unul pentru bebe.
Anul trecut am avut bucuria de a putea sa fac si rochite pentru fetita mea. Imi dorisem enorm de mult sa pot face asta inca de cand eram mica, imi doream sa am o fetitza, s-o imbrac in rochite, cand mai creste sa le croim impreuna....
In iarna am vrut sa fac si pentru mine ceva. Am vazut modelul intr-o revista, mi-a placut mult, si am facut doua, unul pentru mine si unul pentru fetitza. Dragut, nu?


Incurajata de aceste prime succesuri :), m-am gandit sa fac si pentru altii. Am o multime de idei si o mare placere sa sa le confectionez. Stiti, cu tricotatul e la fel ca si cu gatitul, daca nu o faci de placere nu iese cu gust. Ce nu am? Timp, evident.

Mi-am facut un blog dedicat acestei noi preocupari, care sa fie ceva mai putin personal si mai mult comercial. Cand aveti nevoie de un cadou pentru copiii unor prieteni, cand mergeti la un botez si vreti sa fiti ceva mai originali, nu ezitati sa ma cautati, vom gasi impreuna o solutie.