L-am citit de ceva vreme pe un forum, mi-a placut tare mult si sper ca l-am retinut bine. Oricum, ideea e ca dincolo de ceea ce spun, copiii au o mare dragoste in ei si vor mereu sa ne faca sa zambim nu sa ne jigneasca. Ganditi-va, ori de cate ori copilul va spune ceva care pare nepoliticos, ca in lumea lui sunt alte standarde si ca poate a vrut sa faca cel mai frumos compliment.
Asadar:
O mama cu doi copilasi mergea cu autobuzul pe un drum de tara. Cel mai mare dintre striga dintr-o data:
-Mama, ia uite acolo pe camp! Purceaua aia e aproape la fel de mare si de grasa ca si tine!!!
-Cum poti sa spui asta?!?spuse mama jignita si vizibil suparata pe fiul ei cel mare.
Fiul cel mic, asezat la ea in brate, o cuprinde cu manutele lui grasute, o saruta cu dragoste pe amandoi obrajii si-i spune calm:
-Mama, nu stiu cum a putut sa spuna fratele meu asta, dar stai linistita: TU esti cea mare si mai grasa purcea din lume!
:))
(Auzită din folclor, dată de adevărată.)
RăspundețiȘtergereÎntr-un tramvai:
- Nu mai tot şterge geamul ăla cu deştele!, zise tatăl către copilu' de şase-şapte ani, aşezaţi amândoi pe scaune alăturate.
Şi după un timp:
- Nu ţi-am zis, bă, să laşi geamu-n pace?
Şi zbang! o şcatoalcă peste ceafă, pe post de metodă de convingere. La care copilu', cu lacrimi mijind în ochi:
- Da' ce? Şi ţie-ţi spune mama să nu mai faci pipi-n chiuvetă şi tu tot faci!
La următoarea staţie au coborât. Jumătate din tramvai încă mai râdea cu lacrimi.
:-)