vineri, 29 ianuarie 2010

Cateva poze recente

Sunt bune broscutele, dar se poate data viitoare sa puneti si niste spuma cu gust de banane? Musetelul asta ma plictiseste....
Danut se pare ca are nevoie de ajutor la puzzle...


Azi mi-a dat mami rochitza
...si azi la fel....
Catinca, poti s-o prinzi?
Am gasit o jucarie in cos.
Cate probleme am, trebuie sa ma gandesc la toate...
De cand cu gerul asta e tare frig la bucatarie. Mi-au pus basma.
Am dormit amandoi pana ne-am umflat de somn.Danut nu poate nici sa deschida ochii.

joi, 28 ianuarie 2010

Maine e vreme de parc!!!


Ufff, nu mai suportam vremea asta! Noroc ca, dupa canicula de zilele astea, pentru maine au anuntat o racorire usoara , ploaie dimineata si undeva la 28-29 grade maine la pranz.

O sa mergem in parc la dr. taberei 34, unde e umbra si o fantana arteziana si e foarte placut vara. Catinca a primit o salopeta de bumbac 3/4, si o camasa in carouri super dragutze. Cum am slabit peste asteptari, mi-am calcat rochia de in luata de la Vama Veche acum cativa ani si imi vine super, asa ca o sa fim 2 dragutze cu un cavaler. Danut se hotaraste in ultimul moment cu ce se imbraca, se imbraca singur si de obicei foarte potrivit, asa ca abia astept sa vad cu ce ma surprinde maine.

Trebuie sa trecem si pe la piata inainte, poate gasim cirese frumoase. Aici langa noi au in fiecare zi capsuni coapte si parfumate, romanesti, care imi plac si mie si copiilor, dar am pofta si de niste cirese sau caise proaspete.

Si ca ziua sa fie desavarsita, poate avem noroc ca la intoarcere sa adoarma Catinca in sling si sa pot savura cu Danut o inghetata de ciocolata. Anul trecut am mancat tone de inghetata de vanilie, Catinca era prea mica si mi-era teama cu alaptatul, dar acum merge un pic de ciocolata in lapte.

Va asteptam si pe voi!

p.s. in viata o fi ca-n fotbal, daca imi doresc suficient de tare se poate indeplini???Daca mai tine frigul asta ori o iau razna, ori am luat-o deja.

marți, 26 ianuarie 2010

Perle de la Danut

-Ce ai invatat azi la gradinita, Danut?
-Despre animalele domestice...
-Adica?
-Cele care traiesc pe langa casa omului.
-Bravo! Si ce animal domestic cunosti tu?
-Gaina! zice el fericit
-Bravo, si altul?
-...cocosul...
-Am inteles astea, toate pasarile din gospodarie, gaini, rate, gaste, curci, etc... Zi-mi si unele cu blana..
Se gandeste el un pic si zice:
-Iepurele???
-Sigur ca da. Altele ar mai fi pisica, cainele, nu-i asa? Dar unul cu...sorici?
-Soarecele! spune el fara nici o ezitare.


Incurajata de succesul acestei lectii, peste cateva zile trec mai departe si gasim intr-o enciclopedie pentru copii ceva despre mamifere. Acolo explicatia simpla, clasica: nasc puii vii si-i hranesc cu lapte. Si in continuare ursuletul care povestea afirma: "si tu esti un mamifer!". Convinsa ca prin acesta afirmatie am eliminat specia umana din discutie, eu trec mai departe:
- Tu ce mamifer mai stii?
- ....
- Hai ca ai vazut la mamaie la tara, animale care nasc puii vii, adica ies din burtica de la mama lor, nu cele care ies din ou...
- ...
- Si care manaca laptic de la mama lor... incerc eu, convinsa ca-si va aminti de cele cateva generatii de pisoi pe care le-a urmarit din burta pisicii pana au crescut si au plecat de acasa...
Deodata fatza lui se lumineaza:
- STIU!!!!
- Spune!
- CATINCA!

luni, 25 ianuarie 2010

Un blog de succes sau unde dai si unde crapa

Va spuneam pe la inceputuri de ce m-am hotarat sa-mi fac un blog. Amintiri, chestii utile, perle pentru bunici si matusici, etc. Surpriza mea a fost sa constat ca am mai multi cititori decat ma asteptam, desi nu am facut mare promovare, doar ca mi-l pun ca status pe messenger. Asta in ciuda faptului ca ma pricep foarte putin la treburi tehnice si internet in general. Dar succesul il da sufletul pus in ceea ce scriu si nu calitatile tehnice, nu?

Sotul meu se pricepe mult mai bine decat mine la calculator. Cel putin asa presupun. Adica eu ma pricep atat de putin incat il cred pe cuvant cand imi spune cate ceva, ca doar nu am cum sa-l verific. Daca cineva mi-ar vorbi 10 minute in japoneza si la sfarsit mi-ar spune ca a fost un poem de dragoste eu as rosi usor, desi el ar fi putut sa citesca din cartea de telefon. Asa si cu sotul meu si calculatorul. Bine, presupun ca stand atatea ore la calculator s-o fi lipit ceva de el, nu? Stiti, el e genul care ajunge acasa si in timp ce-si descheie primul nasture de la camasa cu mana cealalata e pe butonul de start, iar seara tarziu arde de nerabdare sa-si pupe copiii si nevasta de noapte buna. Iar dau din casa si se supara ca sunt prea personala pentru un blog public.

Cum spuneam, pricepandu-se mai bine ca mine a inceput sa ma ajute. Pentru inceput mi-a bagat reclame, sa mai mananca si gura la copilashii mei ceva (mai dati si voi un click, ca si cum v-ar interesa, mai fac si eu un ban cinstit).

Apoi m-a invatat unde sa intru sa vad traficul de pe blog. De unde sunt, de unde vin, cat stau, ce citesc cei care ajung pe aici. Nu va speriati, nu va urmaresc, sunt doar niste statistici pe care nu le purec sa vad ce vreti de la mine, oricine ati fi sunteti bineveniti. Vazand ca il depasesc in popularitate, a inceput sa caute explicatii, ca cica multi ajung aici din greseala si ies repede.
-Cum din greseala?
-Adica au cautat altceva si au ajuns la tine pe blog, ca uite , ti-a crescut rata de abandon...
-Daca zici tu...Da' de unde ai vazut?
-Pai uite ce au cautat ei pe google si au ajuns la tine:


Sa mori de ras si alta nu. De departe, cel mai tare a fost un utilizator din Giurgiu, barbat presupun, care ajuns la mine pe blog cautand, nici mai mult, nici mai putin decat :

A nimerit bineinteles la postarea despre Revelion, cu buzele fierbinti.
-Ti-am zis eu ca e prea erotica faza aia! sare Razvan razand.
-Romantica poate, da' erotica...
Uite ca era erotica frate!

Iti dai seama, culmea ghinionului : sa cauti femei in sanii goi si sa gasesti una cu sanii plini si cu un copil agatat de ele!!!

duminică, 24 ianuarie 2010

Catinca la 9 luni

Mai avem 2 zile si implinim 9 luni. Acest subiect e o fila de jurnal de bebelus, asa ca cei neinteresati de treburile bebelusilor pot sa-l sara linistiti, ca nu pierd nimic. Cei interesati sper sa gaseasca chestii utile asa cum gasesc eu dupa 4 ani in jurnalul lui Danut.

LA 9 luni Cantinca are 8,6 kg si 72 cm. Chiar daca nu exista dimensiuni exacte recomandate la varstele astea, doar orientative, imi place sa cred ca e un fel de 90-60-90 pentru bebelusi. Adica nu e slaba, dar nici grasa, are forme frumoase, dar nu pufoase, e inaltutza, dar nu exagerat de lungutza. Fata mea este model, ce mai!

Are 2 dinti, incisivii centrali de jos, aparuti la 8 luni si o saptamana si 8 luni si 3 saptamani.

Merge de-a busilea de la 7 luni si o saptamana, se ridica in picioare sprijinita de orice (patut, perete, persona aflata in apropiere, de la 7 luni si jumatate. Spune mama si tata de ceva vreme, face bravo, il striga pe Dan destul de clar, spune pa si face cu manutza, face cu degetul semn ca "nu e voie", canta (na-na -na-na) mai ales impreuna cu Razvan si mai rar cu noi ceilalti, plescaie din gura atunci cand o pupa cineva sau ne vede ca ne pupam noi (adica eu cu Danut, ca ne pupam toata ziua). In rest pe limba ei, ba-ba, na-na, pa-pa, etc., cateodata potolit, altadata insistent sau chiat cu glas foarte ridicat (mai ales aseara pe la 23:15, se certa rau cu cineva...).

Cat despre mancarica am mai scris pe aici, dar voi sintetiza din nou, mai ales ca stiu pe cineva foarte interesata in acest moment care poate nu are timp sa rasfoaisca tot (salut, Mia!).

Dimineata, pana pe la 12-13 papa doar san. Daca se trezeste devreme, 7 jum -8 manaca odata la trezire, apoi din nou dupa vreo 2 are si inca odata cand ii vine somnul si mai trage o portie de titi. Daca se trezeste mai tarziu, doar 2 mese, la trezire si la nani urmator. De ce nu-i dau fructe mai devreme? pentru ca nu se omoara cu ele si e al naibii de greu sa-i dai cu lingurita sau chiar bucatele unui copil somnoros.
Fructele sunt partea mai dificila. Avem zile cand nu mananaca deloc, zile in care a muscat si papat 2-3 centimetri de banana si a supt 3-4 clinisori de mandarina, zile bune in care mananca 50-60 g de piure de fructe , dar asta doar daca in el mai mult de 3 sferturi inseamna mango iar restul para sau mandarina, zile mai putin bune in care a baut cu paharul suc de mandarina cu para, si zile mai proaste in care nu a acceptat nimic din toate astea. In continuare mar categoric nu pasat , doar intreg, curatat de coaja si lins din el.
Pranzul e un vis la noi. Si aici sortimentul nu e foarte variat, dar asta e masa pe care o mananca frumos de vreo 2 luni. O baza de supica dintr-un morcov marisor, pastarnac(cam jumate din morcov) si un cartof mic, la care se adauga brocoli sau spanac sau dovlecel. Ardei gras si o foaie de ceapa cand am la indemana le fierb in supa, dar nu le pasez. Se adauga piept de pui, sau carne de vita (clar preferate) ficatel, ou si peste cam o data pe saptamana. O chestie pe care am observat-o, carnea pasata in blender face supa lipicioasa si isi schimba si gustul, dar daca tai carnea pe fund cu cutitul si o adaug la sfarsit in legumele pasate o mananca mai bine. Nu are o problema cu bucatelele, din contra ii dau si separat bucatele de carne sau legume. Toate cele de mai sus, legume sau carnite au fost introduse separat sub forma de bucatele si au ajuns in supa doar dupa ce m-am convins ca le vrea, ii plac si nu are nici o reactie urata la ele. De ce totusi nu am ramas la bucatele? Pentru ca , in ciuda primei impresii, Catinca e rea de foame si pofticioasa si cand ii place ceva atunci vrea, vrea mai mult si vrea mai repede, daca se poate continuu, asa ca lapticul probabil. Atunci vine supa asta, cu noi la masa, si pana terminam noi de mancat ea e deja satula si isi face de lucru cu diverse ( bucatele de paine, de legume, etc). Dupa supa, face o pauza si apoi iar lapte, la culcare.
Spre seara avem iaurt simplu, de mult si fara pauza, cateodata tot, cateodata o jumatate. Inca o masa de lapte.
De o saptamana i-am luat cereale. Ii dau seara o portie de cerele fara lapte, facute cu apa. Asa ca pe mamaliga. Pentru ca lapte praf nu i-am dat pana acum, iar facute cu lapte de la mine ies naspa, oricate cereale as pune se taie si se fac apoase si nu are rabdare sa le manace cu lingurita, iar in biberon nu vreau sa i le dau.Ii dau o jumatate de portie , maxim 100g, si apoi mergem la culcare si suge ca sa-si completeze portia intreaga. Si inca de 3-4ori pe noapte buna. Pe noapte rea, mai des.

Cam asta ar fi, zic eu. Asa, sa ramana aici sa citesc cand o avea bebe3 aproape 9 luni si sa pot compara :) .

joi, 21 ianuarie 2010

Batista bebelusului

In ciuda temerilor legate de aparitia Politiei sau a Protectiei copilului la usa noastra, am decis ca trebuie sa folosim aspiratorul nazal pentru a desfunda nasul Catincai. Dupa faza in care stranuta si-i scotea singura, mucisorii au ajuns in faza in care s-au parguit bine si o iau pe partea cealalata, adica se duc in gat si o impiedica sa respire, mai ales atunci cand suge.

Trebuie sa definim notiunea de aspirator nazal. Exista varianta de pompita mica, o para cu varful ascutit care se introduce pe o nara si care aspira mucisorii, si exista batista bebelusului (dati cautare pe goagal si gasiti gramada). Oricat de teribil ar suna, folosita impreuna cu aspiratorul casnic da rezultate extraordinare. Danut avea aproape 2 ani cand am descoperit aceasta chestie si a acceptat din prima s-o folosim cu aspiratorul si era si el incantat ca avea nasul liber in cateva secunde. Ba mai mult, ma punea sa-i scot si noaptea cu "apatolu' ". L-am folosit cu succes pana pe la 4 ani, adica si inainte si dupa ce l-am operat de polipi.

Dar Catinca nu vrea. Iar cand Catinca nu vrea ceva, e foarte clar pentru toata lumea ca nu trebuie insistat. Ce sa fac eu in cazul asta? Stiu ca-i face bine sa-i scot, dar nu stiti cum poate sa faca. Nu plange, nu tipa, nu urla. Racneste din toate puterile, se inroseste la fata, se zvarcoleste din maini si din picioare, in momentul in care ma ating de ea, dar si mult dupa aceea, poti crede ca o tai cu cutitul si pui sare. Eu cum naiba sa rezist la asta, cum sa ma gandesc ca ii fac un bine??? Cineva mi-a zis s-o duc la Budimex sau Gr. Alexandrescu s-o aspire ei. Trecand peste distanta, ca ar dura o ora pana acolo si una inapoi, nu mai vorbim ca masina e ingropata in zapada, acolo cum credeti ca s-ar purta? Au aia putere de convingere mai mare ca mine, o aspira sub hipnoza? Plus ca daca n-as fi langa ea, ar plange din start dupa mine? M-as simti mai impacata cu gandul ca au chinuit-o altii si eu nu am asistat, sau am asistat neputincioasa?

Deci, revin la intrebarea anului pentru mine: ce e mai bine pentru puiul meu? Cu zambetul larg si mucii in gat, sau cu lacrimi pe obraz si mucii in batista? Ca doar o cheama batista bebelusului....

luni, 18 ianuarie 2010

Muc cel mic

Daca-l vedeti pe Muc cel mic puteti sa-i spuneti sa vina pe la noi, daca se plictiseste. Toti fratii lui, Mucii cei mari, sunt aici. La Danut, Catinca si la mine.

Cu productia stam toti trei foarte bine. Cu recoltarea in regula la mine si la Danut , dar e mai greu la Catinca. Noroc ca stranuta des si apoi ii pot culege din barbie. Am aspirator nazal, dar mi-e frica sa-l mai folosesc ca sa nu cheme vecinii Politia sau Protectia Copilului.

Rubeola si primii doi dinti nu ne ajungeau. Trebuia sa pice si Danut racit vineri, iar aseara sa se umple si nasul fetitei. Si colac peste pupaza, sa ma doara si pe mine gatul de mor nu doar sa-mi curga nasul. As zice ca e suficient pentru inceputul de an.

duminică, 17 ianuarie 2010

Primul a fost Vasile

Dupa cateva zile in care nu vroia decat in brate , si anume in bratele mele, dupa cateva nopti in care s-a trezit de 14-15 ori sa suga (sau mai mult sa se alinte) a iesit primul dintisor. In noaptea dintre ani. Si pentru ca l-am simtit pe 1 ianuarie, l-am botezat Vasile. Doar l-am simtit, ca de aratat nu l-a aratat cateva zile, parca stia ca asta vor toti : sa vada dintisorul. Adica ea se chinuie cateva zile si sufera si voi toti sa vedeti cat de frumos e si sa va laudati, nu? Ia nu mai vedeti voi tot ce fac eu, sac!

De alaltaieri e din nou agitata. Dar azinoapte a intrecut asteptarile. Nu cred ca a dormit reprize mai lungi de 30 de minute. Dupa care, iarasi tzitzi. M-am mutat eu de pe o parte pe alta, am incercat s-o mai pacalesc, dar n-am avut succes. M-am trezit dimineata terminata, si cu un kg mai slaba. Ori e de la oboseala, ori de la supt, ca mi-a scos si sufletul din mine.

Dar eu am ajuns la 53 de kg (de la 61 cat aveam la sfarsitul lui august), iar ea a ajuns la doi dinti( de la 1 cat avea aseara). Daca ma slabeste in proportia asta (1 kg/1 dinte intr-o noapte) ajung la 47 kg in urmatoarele 4 luni (cand cred ca terminam cu incisivii ) si la 35 de kg cand dentitia de lapte o sa fie completa.

Ma duc sa-mi fac un hamburger.

marți, 12 ianuarie 2010

Cum ne crestem copiii

De prea multe ori in ultima vreme, am ajuns in situatia de a explica celor din jur de ce fac eu unele lucruri altfel decat o fac ei sau restul lumii. Nu am intentionat sa ma justific in fata nimanui, dar de multe ori acolo ajung, cand apropiatii mei, rude sau prieteni, se uita mirati la mine cand vine vorba despre Catinca.In general, nu tin mortis sa am eu dreptate la final si sa faca toti ca mine, dar ma enerveaza la culme atunci cand cei care au alta parere decat a mea nu pot sa accepte ca ambele variante, a lor si a mea, pot exista in acelasi timp fara ca una dintre ele sa fie gresita.

In naivitatea mea, eu cred ca oamenii, care nu sunt chiar cei mai buni parinti dintre toate animalele de pe Pamant, au in general cele mai bune intentii legate de puii lor. Nu vreau sa ma gandesc la parintii denaturati sau chiar degenerati, ci ca majoritatea parintilor. Toti isi doresc ce e mai bun pentru copiii lor. Numai ca modul in care isi inchipuie fiecare "binele" este diferit de la unul la altul. De ce?

Cred ca tot ceea ce facem la un moment dat pentru copiii nostrii , facem ca urmare a influentelor societatii, sfaturilor si cunostintelor despre copii acumulate pana in acel moment. Unii merg mai mult pe sfaturile de la bunica atotstiutoare, altii se inspira din reviste si incerca sa afiseze cea mai cool imagine de mamica posibila, altii urmeaza cu sfintenie sfaturile pediatrului renumit, sau stau si buchisesc articole specializate, navigheaza pe net si cauta perfectiunea in ultimele descoperiri stiintifice.

Cu ceea ce stiam acum 5 ani, m-am straduit sa-i ofer tot ce puteam mai bun lui Danut. Acum fac acelasi lucru cu Catinca, doar ca intr-un mod diferit. Pentru ca am mai citit cate ceva, am studiat pe viu la niste apropiati si alte moduri de a creste copilul. Nu stiu care varianta e mai buna, timpul sper ca ne va dovedi ca ambele au fost bune.

Danut a fost alaptat exclusiv pana la 3 luni si jumatate si a dormit de la inceput singur in patul lui, si apoi singur in camera de la 10 luni. La trei luni jumatate a inceput sa primeasca si lapte praf , ca sa se sature seara si , putin inainte de 4 luni, a inceput sa pape si altceva. Si manca cu pofta tot ce-i dadeam, de la mere cu biscuiti , la supa cu carne si castronase de cereale pentru bebelusi cu branzica sau iaurt. La 6 luni avea o masa de san, 3 mese solide si un biberon cu lapte seara. La 8 luni am incheiat alaptarea. Si eram multumita de mine si de el.
Catinca are 8 luni si jumatate si mananca 60% lapte. Lapte de mama, iar lapte praf nu a mai atins de la maternitate, ca acolo n-ai cum sa te opui. Pana la 6 luni n-a atins mai nimic, doar iaurt simplu pe care l-a mancat de atunci zilnic, aproape cate unul intreg. Abia dupa 7 luni a inceput sa vrea supa de morcov si bucati de brocoli, de la noi din farfurie, iar acum pot spune ca are o masa aproape completa de legume in care pun carne , ou sau ficatel. Adora pastele fierte cu sos de rosii si are in continuare o slabiciune petru brocoli. Cu fructele sta mai prost, ii place mango dar nu trece de 50g de fructe pe zi (adica cat un Martini mic, fara gheata si maslina).
I-am luat alaltaieri cereale si ma dispera cum le infuleca. Aveam de gand sa-i fac eu paine de casa si biscuiti simpli , dar nu am facut-o, si am zis sa-i dau totusi si cereale. Cu cerealele sunt de acord, dar nu vreau suplimentele alea de n-shpe vitamine si minerale din ele. Eu nu i-am dat pana acum nici un supliment , calciu, fier sau vitamine, doar Vigantolul. Faptul ca le mananca e semn ca are nevoie de cereale sau toate porcarioarele alea sunt de vina, ca mirosul de McDonald's? Oricum ma enerveaza.
In rest lapte, nu stiu cate mese pe zi, vreo 2 dimineata, cate una una dupa supa, una dupa iaurt,inca vreo 2 seara si alte 3-4 noaptea. Sau mai multe, ca sunt zombi noaptea, nu stiu cand mananca si cand doar se prosteste. Si sunt multumita si de ea, si de mine. Laptele meu e bun pentru ea si acum , nu e apa chioara cum sustin unii si ii ofera mult mai mult decat calciu si vitamine. I da si anticorpi si, mai important decat atat, ii da dragoste. Nu insemna ca cine da lapte praf cu biberonul nu iubeste copilul la fel de mult, dar zambetul ala pe care m-il arunca, de multe ori chiar in timp ce mananca, nu l-as da pe nimic pe lume.
Pentru Catinca am ales s-o stiu hranita corect, si nu "satula". Din cauza asta nu are biscuiti in fructe si nici cereale in laptele de seara. Fructele goale nu-i tin de foame nici o ora, dar asa e normal pentru ca fructele se digera rapid, iar orice altceva adaugat in ele ar insemna digestie proasta, balonare, fermentatie aiurea. Nu are nici maximum din fructe si se alege si cu dureri, dar e satula 2-3 ore, nu cere de mancare si mama e oare mai fericita asa? la fel nici laptele de seara nu are cum sa-i ajunga pana dimineata, dar e oare atat de grav faptul ca ma trezeste noaptea? M-am obisnuit atat de mult, ca atunci cand doarme mai mult de 2-3 ore fara sa se trezeasca ma trezesc eu si ma uit pe pereti. Doar ca nu pot lipsi noaptea de acasa. Si la ce viata agitata de noapte aveam eu pana acum, e intradevar un sacrificiu.

Si doarme cu mine in pat. Nu, nu pentru ca nu am reusit sa scap de ea, ci pentru ca asa am vrut eu. S-o simt acolo langa mine, daca e calda sau daca respira greu, si sa simta ea ca sunt langa ea tot timpul, nu se se trezesca plangand, singura in pat si sa astept 2-3 minute sa vad daca e o problema grava sau e doar un vis si o sa se culce la loc. Orice plans, e o problema grava, iar eu trebuie sa fiu langa ea atunci.
Si o tin in brate toata ziua, nu s-a invatat asa, ci acolo ii e locul, asa cum puiul maimutei sta agatat 2-3 ani de maica-sa. O mai pun in patut/ tarc, sa ma duc si eu la baei, nu ca nu as fost de multe ori cu ea in brate, dar macar acolo sa fiu singura.Ma dispera cei care zic ca nu e bine sa dorm cu ea si s-o tin in brate.
"pai nu mai scapi de ea"
"tu cand mai faci treburile?"
"si sotul ce zice?"
"de ce n-o pui intr-un premergator sa isi faca singura de lucru?''
Se pare ca independenta fortata oferita copiilor mai devreme decat si-o doresc , e mult mai precara. Un copil caruia mama ii e aproape in permanenta va cauta singur sa se desprinda atunci cand se simte pregatit. Cineva m-a zis : si daca se simte pregatit la 18 ani? mi se pare putin probabil s-o faca, atat timp cat mama e echilibrata si il lasa pe copil sa descopere, sa caute experintele. Copiii sunt curiosi si nu se nasc cu teama, daca mama le e alaturi cand o doresc ei, fara sa-i cocoloseasca si sa-i suraprotejeze, ei vor simti nevoia sa exloreze si sa se desprinda.

Obisnuita in brate dintotdeauna, Catinca se zbate sa se smulga din bratele mele ca sa stea pe covor cu Danut, sa zapaceasca jucariile lui, sa caute in biblioteca si se intinde pe varfuri sa atinga butoanele de televizor. Si n-are decat 9 luni. Dar cand a avut febra si cand i-a iesit primul dinte nu a coborat din brate toata ziua. Din bratele mele, chiar daca bunica si Bubu au vrut sa ajute, a vrut doar aici. Si nu a vrut mancare, doar titi. A primit brate si titi, si acum zburda singura prin camera si mananca de toate. Deci chestia cu invatatul nu se pune, nu la mine.

As mai spune multe, dar trebuia sa-l iau pe Danut de la gradinita. Unde nu sta si dupa-amiaza pentru ca la gradi pranzul e mai lung decat acasa si ii e dor de mine. Si plange dupa mine. Ce sa fac : sa-l las la planga ca sa devina barbat, sau sa-l iau acasa?

marți, 5 ianuarie 2010

Revelion 2010 - ce-am avut si ce-am pierdut.

In cateva vorbe as putea spune ca am avut o fetitza cu rubeola si am pierdut revelionul programat cu prietenii la Breaza. Dar cum eu ma rezum destul de rar la cateva cuvinte, o sa detaliez.

Si o sa incep cu ce-am ratat.

Prietenii cu copii au inchiriat o vila la Breaza unde trebuia sa petrecem impreuna cu copiii din dotare 3-4 zile de relaxare, joaca si destrabalare , atat cat se putea. Doar ca pentru mine s-a putut mai putin. Am ratat serile cu amintiri de la alte revelioane ( doar se implineau 10 ani de la revelionul de pomina de la Sirnea, nu?), gratarele sfaraind si vinul fiert. Si zbantuiala, topaiala pe melodii din tinerete, gen "La 20 de ani" sau "Banii vorbesc". Bine ca le-am ratat, ca nici 20 de ani nu mai am, de bani nu mai zic.

Focurile de artificii doar le-am auzit din pat. Dupa zgomotele care se auzeau incercam sa-mi imaginez care sunt explozii de culori, care sunt perdele de stelute cazatoare sau care sunt rachele simple, cele cumparate pe shestache de la piata Obor.

Sampania de la miezul noptii. Licoarea cu bule dulci-intepatoare imi place la nebunie. Dar intre ani, ea inseamna mai mult decat gustul minunat si senzatia de plutire. Inseamna si clinchet de pahare de cristal sau fosnet de pahare de unica folosinta care se ating intre ele, inseamna buze fierbinti oprindu-se cateva clipe pe obrajii inghetati ai prietenilor, mai multe sau mai multe clipe dupa cum ai preferinte, dupa cum iti aluneca piciorul pe gheata ca sa zabovesti mai mult in bratele in care ti-ai dori sa ramai un pic mai mult decat in altele... Sau daca ai noroc, inseamna buze fierbinti atingand usor alte buze fierbinti... De 16 ani le-am atins mereu, anul asta a fost prima ora cand au fost departe, dar parca le-am simtit totusi. A fost marea mea pierdere din acea noapte, dar promit ca nu voi rata nicio ocazie in timpul anului.

Dar am si avut:

O petrecere in avans , in seara de 31, pana pe la ora 22. A fost un record, prima ora departe de pitica timp de 5 ore, cand am lasat-o cu bunica hranita bine la plecare si cu ceva rezerve de papa pe care stiam ca le accepta :supa si iaurt. Prietenii au facut un gratar minunat si au taiat tortul mai devreme , sa pot gusta si eu. Surpriza a fost a lor , eu stiam ca e cel mai reusit din ultima vreme, il cheama Belcolade si se gaseste la cofetaria din centru din Campina :)) . Raisa , te rog sa-mi trimiti o poza.

Un tanar chipes, cu ochi albastri, care s-a strecurat pe neasteptate sub plapuma mea sa-mi spuna "Te iubesc". Era pe la ora 23, atunci cand credeam ca deja a adormit. Si doua manute care ma trageau de tricou sa nu cumva sa scape comoara. Si o gurita cascata, ca de pui mic de pasare care asteapta sa-i pice ceva acolo.

Au fost 4 buze mici si fierbinti care mi-au alinat dorul de celelalte, care mi-au soptit ca sunt in singurul loc din lume in care trebuia cu adevarat sa ma aflu in acel moment: langa puii mei. Asa am inceput anul si asa il voi continua, si vor urma si altii, atat timp cat ei si-o doresc si au nevoie de asta.

La Multi Ani!

luni, 4 ianuarie 2010

O fetitza cu funditza


Rochita cu ciucurasi e a mea. Dar fetitza e a lui Razvan.

duminică, 3 ianuarie 2010

Ordonanta de urgenta a guvernului nr.1/2010

Desi am avut mereu note mari la scoala si putine absente nemotivate, niciodata nu mi-a placut sa ma duc la scoala. Pe bune. Cel mai mult imi placea cand eram bolnava sau cand se imbolnavea cineva de la noi din clasa de o boala nasoala si trebuiau sa ne trimita acasa. Iar in vacanta de iarna imi doream sa ninga atat de mult incat sa nu se poate relua scoala in ianuarie.

Ministrul Educatiei si invatamantului, Culturii , Administratiei si Internelor, dar si al Economiei(sau economiilor) si Turismului, a decretat azi ca vacanta de iarna se prelungeste cu cel putin o saptamana. Zapada nu era foarte mare, dar suficienta pentru aceasta decizie importanta. Ministrul Muncii, al Finantelor si Afacerilor Externe a fost de acord.

Beneficiarul acestei decizii istorice, Danut, a fost foarte incantat. Chiar daca sunt doar 2 persoane in guvern, si lipsesc unele portofolii ( la agricultura nu ne pricepem, de aparare nu avem pe nimeni pentru ca suntem pacifisti convinsi, iar la sanatate nu vrem sa ne gandim ca sa nu cobim) ne indreptam in general intr-o directie buna.

Decizia fiind luata, o parte a guvernului a iesit pe teren sa vada care este starea drumurilor. Impecabile, perfecte pentru sanie. Zapada de 12-15 cm, se batatoreste usor, nu este necesara interventia utilajelor de deszapezire pentru a face partie.