Locuinta mea de vara e la tara.

Si nu doar de vara. Eu am petrecut mult timp acolo cand eram copil, acum e Danut acolo, in locul meu, copil si si fericit. Iata povestea, asa cum ar spune-o el:

La cules de dovleci, la doar 9 luni







Dupa un an ma jucam la apa daca era cald...


















...aveam primii pisoiasi...





























...iar in toamna din nou calaream dovlecii,













adunam nuci,


















si ma plimbam cu tataie prin gradina.













La doi anisori m-am imprietenit cu o curca ...














si o capra.





La doi ani si jumatate adunam flori cu mama...






















...iar in toamna caram singuri dovlecii si ...





....mulgeam caprele cu mamaie.













Dupa ce am implinit 3 ani am avut primul catel...


















primii puisori....,


















i-am adunat eu flori mamei...














si i-am spus eu povesti lui tataie.













La 4 ani am dat iama in zmeura cu tata...














Si am tavalit prima fata in fan...Nu i-a placut.

























Iata-ma si la 5 ani, adica acum de Paste:






Am trecut de 6 ani ...am mai prins curaj :-)






Dar ce se intampla? apare in povestea asta un nou personaj...Poate e vremea pentru o noua poveste in imagini, cu Catinca... dar ceva mai incolo :-)

Perle Danut 2

Categoria "Singular, plural / Oricum mi-e egal"

-Trebuie sa ma speli pe cap azi.
-De ce?-Ma mananca. Cred ca am un paduchi.

Incepe un film american. Generic bine cunoscut noua, celor mari, Danut il priveste cu interes.
-Frrumooos...incepe un film cu 20 de vulpe!

Categoria "Mult gandite"

-Mama, uite o nuca.
-E verde, e foarte cruda.La toamna mai trecem pe aici si atunci sunt bune.
-...Iti dai seama, mama, cata lume trece pe aici si se gandeste la asta? In ziua cand se vor coace o sa fie atat de multa lume pe bucatica asta....

La mama in bucatarie stau intr-o vaza mica niste flori uscate decorative (pun o poza , promit)
-Bunica, cand or sa-ti creasca dovlecii aia n-o sa mai ai loc in bucatarie!!!!

Later edit: poza cu dovlecii...:)

Sa nu faci din hobby un stres

Tricotez de aproape 20 de ani. Prima bluza tricotata de mine in intregime am facut-o in clasa a saptea, ajutata de mama mea doar cu cateva sfaturi practice. De atunci am facut zeci. Pulovere groase de iarna, din lana pura, mohair sau acryl, uni sau colorate, bluze de primavara din bumbac sau PNA, maiouri de vara din bumbac, tricotate sau crosetate, saluri, fulare, chiar si o rochie de matase super decoltata si scurta pe care am purtat-o la o nunta. Am lucrat pentru mine, pentru mama si pentru sotul meu. Rochite si botosei, crosetate sau tricotate, pentru copiii prietenelor mele am inceput sa fac acum 12 ani. Iar acum 5 ani am inceput sa fac si pentru Danut. Cand am plecat la maternitate, cu cateva zile inainte de Craciun, am lasat pe fotoliu doua pulovere la fel: unul pentru Razvan si unul pentru bebe.
Anul trecut am avut bucuria de a putea sa fac si rochite pentru fetita mea. Imi dorisem enorm de mult sa pot face asta inca de cand eram mica, imi doream sa am o fetitza, s-o imbrac in rochite, cand mai creste sa le croim impreuna....
In iarna am vrut sa fac si pentru mine ceva. Am vazut modelul intr-o revista, mi-a placut mult, si am facut doua, unul pentru mine si unul pentru fetitza. Dragut, nu?


Incurajata de aceste prime succesuri :), m-am gandit sa fac si pentru altii. Am o multime de idei si o mare placere sa sa le confectionez. Stiti, cu tricotatul e la fel ca si cu gatitul, daca nu o faci de placere nu iese cu gust. Ce nu am? Timp, evident.

Mi-am facut un blog dedicat acestei noi preocupari, care sa fie ceva mai putin personal si mai mult comercial. Cand aveti nevoie de un cadou pentru copiii unor prieteni, cand mergeti la un botez si vreti sa fiti ceva mai originali, nu ezitati sa ma cautati, vom gasi impreuna o solutie.

Otita

N-am mai scris inca odata ca are muci Catinca, de doua saptamani. Dar ca a dat-o in otita tre' sa scriu, ca ma omoara treaba asta. A plans intr-o noapte pana la 3 jumate, am dus-o la doctor si am trecut pe antibiotice. Uf...

Un pas mic pentru om...

...dar e realizarea lunii a 11-a pentru Catinca. Da, ati inteles corect, a inceput sa mearga singurica. Cu cateva zile inainte sa implineasca 10 luni a inceput sa se ridice singura in picioare. Asta insemnand in mijlocul camerei, nu tinandu-se de ceva.Buuuun... Dupa 2 saptamani facea si primii pasi, prima oara cate doi-trei, apoi cate 8-10. Nu pot insa s-o filmez datorita interesului sporit pentru camera. Cand ma vede se lasa jos si vine de-a busilea, ca e mai rapid si mai sigur.

Culmea e ca a sarit peste faza mersului tinuta de manute. M-am gandit ca e prea devreme si ca nu e bine s-o fortez, asa ca nici macar nu am apucat sa-i propun asta. Dar ea era pregatita si a plecat singura, pai pana cand sa mai astepte un semn din partea mea?

De premergator nu mai vorbesc, n-a avut si evident ca nici n-o sa aiba. Nu puneti mana de la mana sa ne trimiteti unul, a fost decizia mea sa nu-i cumpar, nu ca am fost atat de stramtorata s-o privez de experienta asta. Cum parerile sunt impartite in privina asta, am decis sa merg pe varianta fara, si se pare ca n-am dat gres. Are ea mergator, ce-i trebuia premergator???

Mafia constructiilor prinde aripi

Cine zice ca nu se mai construieste in Romania inseamna ca n-a fost pe strada la noi. Nici nu a dat bine primavara ca e o forfota in cartier ce n-am mai vazut de mult. Se auzea galagie mare zilele trecute si am lasat un pic treburile sa ma uit pe geam sa vad ce se intampla. O gramada de indivizi, de ambele sexe, se agitau printre blocuri si, fara nici o jena de trecatori, adunau si carau tot ce gaseau prin gradinitele din fata blocurilor si pe la geamurile oamenilor.

Dupa cum se agitau indivizii se pare ca sunt putin stresati, presati de ceva. Nu cred ca sunt dintre cei cu programul Prima Casa, poate prima casa pe anul asta, pentru ca acolo ai nevoie de acte in regula, autorizatii, treburi serioase. Astia s-au apucat asa, haotic, sa construiasca pe unde gasesc loc liber. O tanara pereche isi face o casa chiar sub geamul meu de la sufragerie. E o galagie de luni, sapa, aduc materiale, alearga, n-am vazut fiinte atat de agitate. Eu cred ca vor sa termine casa in cateva zile si se pun si pe facut copii, la mine la geam, auzi! Si atunci sa auzi plansete de copii mici, tipete, strigate...vai de capul meu!

Am vazut cativa vecini foarte revoltati care au stricat ce apucasera sa construiasca amaratii. Oameni fara inima, totusi. Si ei unde sa se duca? Unde sa gasesca ei un hambar dragut sa se aseze la casa lor, o streasina de casa din lemn, un adapost pentru animale macar? Unde, in jungla asta de Bucuresti? Asa ca, daca altceva mai bun nu gasesc, sunt bineveniti la mine sub pervazul de la sufragerie. O sa le mai dau si eu cate ceva de mancare ca n-o sa saracesc din atata lucru, sa-i ajut sa-si cresca copilasii pana-or creste si ei un pic si sa plece de la cuibul parintesc.

Pana la urma, e un semn de primavara , nu?

Clatite pufoase

Sau pancakes. Nu am avut nici o contributie mareata la reteta, am luat-o de aici. Am gresit insa undeva reteta: am injumatatit cantitatile cu gandul ca imi vor iesi prea multe. Mi-au iesit 9 pufosenii , in tigaia mea cea mica, am mancat 7 si o sa dorm cu gandul la celelalte 2 surate. Daca o sa le fie urat in bucatarie la noapte? Daca le e frica acolo, singurele? Oare ar trebui sa le iau in camera, asa pentru siguranta???

Poftiti una cu dulceata de visine:

Dupa cum se vede in poza, Catinca era incantata imediat ce le-a vazut. I-am dat cateva bucatele, ca doar nu am suflet sa o las sa le vada, sa le miroase si apoi sa-i dau iaurt simplu.

Ah, sa nu uit! Draga R., prietena mea insarcinata, daca ti-am facut din nou pofta exista 2 solutii : fie ma suni in seara asta si ti le pun pe cele 2 la pachet pentru maine dimineata cand pleci la serviciu, fie ma suni maine seara cu 20 de minute inainte sa ajungi acasa si mai tragem o serie.