Pasiunea pentru mancare

La ce va duce gandul cand va spun despre pasiunea pentru mancare a unui copil de un an si o luna? Poate la faptul ca atunci cand se apropie ora mesei se bucura si papa cu placere felurile preferate? Sau la faptul ca orice i-ai da, mancare sa fie , mananca fara sa faca fitze, cu pofta si fara sa fie nevoie sa faci un spectacol diferit la fiecare masa? Exista si astfel de copii si o stiu bine, pentru ca am avut un asemenea bebelus. Danut era idealul oricarei mamici din punctul acesta de vedere (si nu doar din acesta, sa fie clar), si bagam in el dupa program fix carnite, ousoare, ficatei, brocoli, spanac, iaurturi, etc. Acum ca a mai crescut nu mai merge chiar asa, dar tot papa bine.

Dar eu vroiam sa va spun despre pasiunile Catincai. Copil de peste un an, mandra mea a mancat ieri toata ziua 50g de fructe pasate (banana cu o caisa) si 40g de ciorba de pui cu legume. De ce cantaresc mancarea? pentru ca asta sunt eu, pentru cine nu ma cunoaste, as fi in stare sa cantaresc si pampersii folositi daca as putea gasi ceva in asta (hmmm, poate o legatura intre pampersi si cantitatea de lichide consumate de mine si transmise prin lapte??? tre' sa ma gandesc la asta). Pai asta e mancare, pentru o zi intreaga???

Aseara insa minunea a aparut. Intr-o tava de budinca de paste cu branza si ou. Ca-i plac spaghetele stiam de la 6-7 luni, iar de atunci ii dau cam o data pe saptamana. Fie simple, albe, fie cu sos de rosii de la noi (doar un pic manjite pentru ca au sare, piper, mustar, etc.) i le pun pe tavita si papa singura. Aseara insa a facut un spectacol desavarsit: la fiecare transa pe care i-o puneam pe tavita chiuia si topaia. Ii dau in transe, la fel ca FMI-ul, pentru ca mi-e teama ca intr-un moment de furie sau de bucurie exagerata sa nu faca ceva nesabuit cu ele, asa cum se teme de altfel si FMI-ul, nu? Doar ca eu sunt mai de gasca decat bancherii, nu pun conditii pentru acordarea transelor. Indiferent cum au fost folosite spaghetele, ca au ajuns in burtica sau pe jos, cand se goleste tava si intinde manutele in semn ca mai vrea atunci mai primeste un pumn de paste. Dupa ce faza cu chiuitul trecea, simandicoasa faptura isi umplea pumnisorii cu spaghete, le strangea un pic, si apoi se freca cu ele pe toata fetizoara angelica. Incerc sa-mi imaginez cum ar fi aratat daca faceam paste cu sos de rosii. Ce ramanea in manute dupa acest gest delicat era apoi indesat in gura , cu ambele maini in acelasi timp. Bineinteles ca am filmat momentul, dar nenorocirea de camera video zice ca discul nu poate fi redat.
Crezand ca ar fi putut sa fie efectul caldurii de peste zi sau al mesei servite impreuna cu fratiorul (uneori se lasa cu atata ras la masa, incat eu trec de faza in care ma distrez si ma apuca disperarea cand ii vad inecandu-se cu mancarea sau scuipand in castroane), am repetat azi figura cu pastele. Cum a fost? La fel, nebunie totala!!!
Trecand peste faptul ca trebuie s-o spal pe cap diseara, pentru ca are la branza cu ou in cap de-ti vine sa musti din ea, cred ca o sa bag pastele mai des decat o data pe saptamana. Iar data viitoare, chem si presa :)).