Era deci ora 23:20, apa rupta, doctor pe drum, sot pregatindu-se sa iasa din dus si sa vina spre spital, eu linistita in pat cu fata la perete. Deodata incepe Contractia, da cu "C" mare, pentru ca fost una memorabila. A tinut aproape 15 minute, timp in care durerea suportabila de la inceput a inceput sa creasca si se apropie serios de limita suportabilului, fortand usor acesta limita de cateva ori. E normal, imi ziceam in gand, dar nu mi se parea deloc normal sa nu mai fie si pauze, drept pentru care am intrat usor in panica.
Cele trei doamne roiau in jurul meu si pregateau sala, semn ca ceva se va petrece in timp scurt, desi parea greu de crezut. Imi monitorizeaza copilul, stati linistita ca fetitza respira normal, o sa vin sa va fac si un calmant sa nu vi se mai para asa rau, domnu' doctor e pe drum, ia sa va consult eu nitel...hopa! dilatatie 10, adica e gata..ma duc sa-l sun repede pe dl. doctor, l-am sunat doamna, vine in 5 minute, mai rezistati un pic, intoarceti-va cu fata la margine, mai e un pic, du-te tu draga si suna la paznic sa-i spuna sa nu se mai schimbe, sa urce direct, nu vreti un pic de apa, sau mai bine niste oxigen, luati firul asta si tineti-l la nas....
Auzeam toate astea ca prin vis, cand deodata simt ca toata burta mea o ia in jos, de parca bebele se hotarase sa iasa singur, fara ca eu sa am ceva de zis.
In filmele americane cu nasteri ati vazut de multe ori faza cu "Breathe, don't push, DON'T PUSH!!!" . Cum naiba sa nu push? nu asta e ideea? Eram iata in una dintre acele situatii in care se aplica faza asta, si mi-au folosit tare bine exercitiile de respiratie vazute in filme. Am reusit sa trec peste 4-5 astfel de episoade.
Incepeau asa:
-iese...suiram eu, si toate trei sareau pe mine, una cu cana cu apa, una cu tubul de oxigen, alta ma tinea de mana.
-Nu, nu inca!!
Ultima oara s-a incheiat cu un racnet (pacienta linistita era si ea om, nu?):
-LAS-O SA IASA!!!!!!!!! Moment in care intra pe usa doctorul meu, in haine de strada. Isi smulge bluza de pe el, fetele ii trag un halat gaurit si-i leaga un sac de plastic in jurul braului, iar pe mine ma invita pe masa.
Arunca o privire si zice uimit:
-Dar e gata, se vede deja!
Si toata lumea din camera, intr-un glas:
-Pai noi ce zicem, domnu' doctor!!!
Se uita la mine si-mi spune calm, aranjandu-si manusile:
-Cand sunteti gata puteti sa impingeti.
-Serios??? de exemplu acum, pot?
-Poftiti.
Imping odata, iese capul, respir, mai imping o data si gata. Durerea din jurul mijlocului se stinge , fata ca pe topogan aterizeaza in palmele lui.
Pentru o secunda, mi-a inghetat sangele in vine. Ca atunci cand e cutremur, cand simti ca o masina din fata vine amenintator spre tine, sau cand vezi copilul cocotat in varful copacului. I se vedea funduletul si am avut impresia ca avea ceva in plus fata de ceea ce ar fi trebuit sa aiba o fetitza. Era doar cordonul. Ma relaxez si izbucnesc in ras:
-Gata?
-Mai vreti? rade si el vizibil emotionat, cu broboane de sudoare pe frunte. Tot el transpira....
Doctorul se ocupa de cordonul copilului, moasa recolta sange pentru celulele stem. Apare dupe cateva minute o asistenta buimaca de la neonatologie,cu un cosulet mic de plastic in mana, uimita si ea:
-Gata, a nascut deja? Pai abia m-ati sunat. Si pleaca cu fata mea in cosulet, asa cum aduce mamaie puii proaspat iesiti din ou si cu puful umed, sa-i usuce si sa-i incalzeasca un pic in casa.
Doctorul se aseaza tacticos pe scaun, imi face anestezie si incepe sa coasa mica incizie necesara in asemnea cazuri. Dragutza si doctorasul se alatura si ei, si incep sa-i povesteasca cum a fost tura de azi, ceva probleme mici, mai e o singura internata pe sectie, dar nu cred ca naste in noaptea asta, se anunta o noapte linistita, mai aveti timp sa dormiti pana maine dimineata domnu' doctor, ca ne descurcam, mai aruncau din cand in cana un ochi sa vada mana maestrului la lucru. Parca eram in jurul focul in noaptea de Craciun, nu intr-o sala de nasteri.
Adevarul e ca pentru mine era un fel de Craciun, al doilea Craciun din viata mea care pica in alta zi decat cea de 25 Dececembrie, al doilea Craciun in care primeam cadoul pe care mi-l dorisem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu