Majoritatea celor care ma cunosc vor pune acesta intrebare cand vor afla ca am blog: tu??? Si nu ma mira asta. Sunt intotdeauna cu mult in urma tuturor cand e vorba de noutati pe net, trenduri, etc. Si cand aflu ceva , imi trece repede pentru ca am lucruri mai bune de facut decat sa stau pe net, nu??? Si totusi.....
De ce m-am hotarat sa fac asta? Imi doresc un jurnal pentru copiii mei. Si daca lui Danut i-am tinut un jurnal scris pe o agenda pana la un an, acum as vrea ceva mai mult. Si nu pentru ca e la moda, ci din cel putin alte 5 motive:
1. Pe blog pot asocia poze si filmulete povestioarelor, ba chiar de multe ori le pot inlocui pe acestea din urma cu o fotografie graitoare, ceea ce bietul meu jurnal nu a putut sa faca vreodata.
2.Blogul il pot accesa de oriunde ( de oriunde am conexiune la internet), in cazul in care as avea nevoie de o informatie din arhiva, fara sa fie nevoie sa-l sterg de praf.
3.Pe blog pot intra toate persoanele interesate (adica mama, soacra-mea, cumnatele din strainatate si vreo prietena care a nascut recent si are ceva de intrebat, iar eu nu-i raspund la telefon).
4.Cand vine prea tarziu de la serviciu, sotul meu se poate pune la curent cu evenimentele zilei fara sa ma trezeasca din somn.
5. Scriu mult mai frumos cu tastatura decat cu pixul, blogul devenind astfel accesibil si baietelului meu de 5 ani, care nu intelege momentan scrisul de mana, dar se descurca binisor la calculator (sa vedeti cand o sa posteze comentarii in care sa contrazica tot ce spun despre el...)
Nu veti gasi pe acest blog articole de specialitate sau traduceri autorizate, sfaturi legate de cresterea copiilor sau imblanzirea soacrelor, ci doar crampeie de viata pe care am dorit sa le pastram vii pentru noi si pentru prietenii apropiati.
Deocamdata avem de preparat gustarea de fructe, asa ca voi incheia aici prima mea postare.
Pana la primele vesti despre puii mei (pe bune), numai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu