Asa a aparut prima minune

Casatoriti de cateva luni, dar cu o poveste (de iubire) lunga in spate, mutati de curand in prima noastra casa (de fapt un apartament cu 2 camere, confort 2), posesori ai unei pisicute nebunatice si plecati pe rand in delegatii. Asa eram noi doi in mai 2004.
Dupa doua zile in care imi picasera greu niste ciuperci (hi, hi, hi) si in care, in mod absolut misterios, nu reuseam sa-mi beau cafeaua la serviciu, am decis sa cumpar un test de sarcina. Pe 13 mai, joi dimineata, intr-o camera modificata de camin studentesc transformat acum in hotel la marginea Timisoarei, m-am trezit tinand in mana o bentita cu 2 dungulize roz. Ce simteam? In primul rand o imensa bucurie, sangele mi se urcase la cap si tremuram deja, apoi o usoara ingijorare pentru ca acasa nu era totul pregatit pentru un bebelus, si din nou o si mai mare bucurie. Era clar, eram in extaz. Eram disperata dupa copii de cand eram si eu copil si mi-am dorit un frate pana tarziu.Am incetat s-o mai bat pe mama la cap doar cand am fost destul de mare incat sa pot sa mi-l fac singura. Iar acum urma sa-l am.
Era o veste mult prea imporatanta pentru a fi data prin telefon, asa ca am pastrat secretul cu greu pana am ajuns acasa vineri seara. Cand eram in tren am vorbit cu Razvan si mi-a spus ca o sa ma astepte la gara.
-Sa-mi aduci flori....
-De ce? ma intreaba vocea zambitoare.
-Pentru ca merit.
Vestea i-am dat-o acasa, dupa ce ne-am facut comozi si ne-am relaxat. Reactia a fost 100% cea asteptata:
- Nu pot sa cred...apoi isi ia chitara si canta vreo ora fara sa scoata o vorba.Pana a doua zi la pranz, nici o vorba. Ba da, dupa ce ne-am bagat in pat, soptesc:
-N-am spus inca la nimeni, spunem cand vrei tu...
-Nici n-o sa spunem.
Dezamagita? absolut deloc! Era al meu, il iubeam si-l cunosteam prea bine, dupa acest soc isi va reveni si va fi la fel de fericit ca si mine.Bine....a durat ceva mai mult pana sa ajunga la fel de fericit ca si mine.
Sambata seara, pe la orele 22, dupa cateva beri la Azzuro in compania unor prieteni apropiati care au reusit sa-l incurajaze si sa-l felicite de suficient de multe ori incat sa-i revina zambetul pe buze, s-a hotarat:
-O sun pe mama!

Si asa a aparut in viata noastra "copilu". O sarcina usoara, cu relativ putine greturi. Nu suportam mirosul de cafea. Si after-shave-ul sau parfumul sefului meu. Daca se apropia de mine cu o ceasca de cafea in mana si parfumat (foarte in regula dupa parerea celorlalti) simteam ca lesin. Scuze, sefu' , dar vorba reclamei, trebuia sa spun asta, pentru ca e una dintre cele mai puternice amintiri de pe atunci.
Si condimentele.Dupa luni de zile in care agonisisem o sacosa intreaga de condimente interesante, le-am dat drumul pe ghena de la etajul 9 fara nici o remuscare, pentru ca se intinsesera in toata casa. Si perna mirosea, eram convinsa de asta pe vremea aia.
Pe 23 august, la ecografia 3D, a incetat sa mai fie "copilu". A inceput sa fie "Danut". Am stiut din prima clipa ca asa o sa-i spunem. Dan era primul nume al lui Razvan, mie imi placea tare mult, si era o varinta ok pentru cand crestea: " Buna, sunt Dan." Suna bine, nu? serios si sexy, sa moara fetele dupa el. Urma sa-i spunem Danut, iar undeva in liceu, facultate sa se recomande Dan. Intre noi fie vorba, deja o face de la 4 ani si jumatate, mai ales atunci cand se afla in compania unor copii mai mari. A crescut...
Dupa luna a cincea am scapat si de senzatia de oboseala, greturile le uitasem deja de la 10-11 saptamani. Aveam chef sa ies in oras seara, sa merg in vizite, vroiam sa dau un chef in apartament...Cand am incetat sa merg la serviciu, undeva dupa 7 luni, ma plimbam cu orele prin cartier si urcam fara probleme si de 2 ori pe zi pana la etajul 9 atunci cand nu mergea liftul. Cu o saptamana inainte sa nasc am fost la Universitate sa vad luminitele de sarbatori si am mers pe jos pana la Piata Romana si inapoi, iar dupa alte 3 zile m-am dus la piata Moghioros si mi-am cumparat brad de Craciun.

Au fost luni frumoase si fericite. Ma simteam rasfatata acasa si la serviciu, privita pe strada si admirata. Mai mandra ca mine nu era nimeni (poate doar Mihaela Radulescu cand era gravida si sclipea de pe copertile tuturor revistelor). Dar s-au terminat repede si ceea ce a urmat a fost...o sa vedeti voi in postarea urmatoare :
"24 decembrie-Nasterea Domnului...Danut".