22 decembrie 2004. Razvan avea o deplasare la Varsovia, intre 20 si 23 decembrie. DPN-ul (data probabila a nasterii adica) era pe 10 ianuarie, deci putea sa plece linistit, nu? Dar, pentru siguranta, Sorin si Andreia se muta la mine ca doar locuisem impreuna 3 ani, ce mai erau 3 zile in plus? Dupa rugaminti insistente repetate in primele 2 seri ("Mihaela, orice-ar fi, sa nu nasti in noaptea asta, ca am o intalnire importanta maine"), miercuri dimineata incep sa pierd lichid. De vis, nu? Il lasam totusi pe Sorin la intalnire si imi continui drumul catre Municipal cu Andreia (multumesc inca o data).
Doctorita mea era de garda, ii spun asistentei de la camera de garda ce s-a intamplat, vorbeste cu doctoritza si-mi spune sa urc la ea:
-Colul e deschis, dar apa nu s-a rupt, deci nu cred ca nasti. Dar daca tot esti aici o sa vedem cum sta treaba. Si, la aparate cu mine. Dupa x ore in care ea nu a mai trecut pe la mine, apare cu verdictul:
-Contractii slabe, situatie incerta, vrei sa ramai sau pleci acasa?
-NU PLEC! (ce naiba sa fac singura acasa, ca eram sigura ca Sorin nu se mai intoarce).
A doua zi am avut contractii slabe toata ziua intre 4 si 6 minute. Spre seara, la vizita, aceeasi incertitudine si aceeasi intrebare.Evident, acelasi raspuns. Intre timp ajunge si mama la Bucuresti, ca asa fusese programat, sa facem Craciunul in familie.
Se face vineri, 24, doctorita era libera pentru ca urma sa fie de garda a doua zi. Apare totusi pe la pranz, la o urgenta, incepe sa-mi scrie foaia de externare ("Sa faci si tu Craciunul acasa, ca oamenii..."), dar ma trimite totusi la o ecografie. Pentru ca nu inteleg deloc scrisul medicilor, dar nu stiu nici boaba de medicina, nu o sa stiu niciodata ce a scris tipa de la eco pe fisa mea, cert e ca in momentul in care a citit doctorita rezultatele a rupt foaia de externare si m-a trimis inapoi in salon (fericiti cei saraci cu duhul, ca altfel intram in panica). Era 12:30 pm, si femeia a plecat acasa sa faca sarmale.
La 13:15 am vrut sa ma dau jos din pat si...pac! o plesnitura usoara si patul se umple de ceva caldut: s-a rupt apa! Cate sarmale o fi apucat sa faca? ca de data asta era sigur ca nasc.
Il sun pe Razvan la serviciu, se arunca intr-un taxi si pleaca spre casa si apoi spre mine. O sun pe mama. Era cu instalatorul, tragea apa la bucatarie (ultima reduta, renovarea vastului apartament se termina in sfarsit, copilu' putea sa vina!!!).
Razvan a stat cu mine in salon pana la ora 4 jum, cand am fost mutata in sala de nasteri si, acolo, in mod surprinzator, a mai fost lasat sa stea inca o ora. Mi-a povestit cum a fost la Varsovia,ce magneti de frigider mi-a adus, cat de frumos arata bucataria cu apa la chiuveta.Din cand in cand facea pauze sa respire, ca-l strangeam prea tare de mana.Pe la 5 jum scapa din mana mea, pentru ca apare dna doctor si-l da afara.
Desi imi promisese epidurala, momentul era ratat pentru ca aveam deja dilatatie 8. Imi face un Mialgin sa ma mai lase durerea. Ma urc pe masa de nasteri si...ma lasa durerea un pic, dar ma lasa contractiile de tot. Astfel ca, dupa vreo jumatate de ora pe masa, Danut a fost mai degraba extras decat expulzat.La ora 18:45.
Pentru mine a fost greu, dar nu de speriat (ca dovada ca nu m-am oprit la unul), pentru el a fost greu si s-a lasat cu Apgar 7. Dar a recuperat pana la 9, in urmatoarele 5 minute. Si a recuperat inca un punct in urmatorii 5 ani (nu cred ca are cineva curajul sa-mi spuna ca nu e un baiat de nota 10 acum).
Cand dna doctor si-a terminat treaba am fost dusa inapoi in salonul cu 6 paturi unde erau in derulare alte 5 travalii sau lauzii. Politica spitalului Municipal era cam asa: stai inca o zi in aceasta camera, timp in care ti se aduce copilul la alaptat din 3 in 3 ore, iar a doua zi treci in salon mama si copilul cu 6 paturi+6 patutzuri. Daca ai noroc, la rezerva 2+2. Eu am avut de 2 ori noroc: in prima seara cineva a decis ca eu sa fiu mutata impreuna cu bebe la 6+6, pentru ca la lauze era mult mai liber (toata lumea trasese sfori sa fie externata ca doar era Ajunul), iar a doua zi am fost mutata la 2+2.
Iata-ma deci, pe la ora 23 trecute bine de fix, instalata intr-un pat curat si frumos, imi asezam proviziile pe noptiera, papuceii langa pat si....a venit. Miiiiic, mic, cu un cucuietz in cap (urmare a nasterii mai greoaie), aproape fara nasuc, dar cu o gura mare, mare. A, si gropita in barbita.
L-am luat la mine in pat si l-am pus la san. Stia ce are de facut mai bine decat mine.
Asa ne-a prins Craciunul. Prima zi am petrecut-o in doi, studiindu-ne. A doua zi de Craciun am plecat acasa si am inceput sa-i studiem si pe ceilalti. Dar despre cum si-a descoperit Danut familia si lumea inconjuratoare, vom vorbi in episodul urmator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu