joi, 8 aprilie 2010

Furnici in copac...

...pui cu urechi de lemn si pachetele de primavara. Da, asta am mancat in seara asta de la chinezi. Am inceput sa mananc de la ei acum aproape 6 ani si imi place, ce sa fac. Daca alta data o faceam mai des, acum nu mai comand decat la 2-3 luni, sau mai rar, din cauza ca Danut vrea si el si mananca cu atata pofta incat ori vomita ori face diaree, asa ca nu comandam decat cand el nu e acasa.

Mai nou insa am aflat ca in mancarea chinezeasca unul din ingredinte este monoglutanatul de sodiu, un potentiator de gust. Ce face el? intensifica gustul bun, gustul gustos cum l-au numit asiaticii care l-au descoperit. Adica face ca morcovul si telina din pachetele sa fie mai gustoase decat daca le-ai curata si le-ai pune tu acolo. E rau asta? N-ar fi daca ar fi doar atat, dar se pare ca nu e tot. Se pare ca nu se elimina pur si simplu atunci cand se elimina restul ingredientelor, ci ramane undeva in creieras si ne face sa mai vrem si alta data sa mancam tot aia. E acelasi care atunci cand intri in magazin sa-ti iei un iaurt si o branza de vaci te face sa simti in gura gustul gustos, sarat, usor afumat si condimentat al muschiului tiganesc de-ti iei imediat 200g si zici "branza de veci sa manance aia bolnavi..."

Vorba zice "fericiti cei saraci cu duhul", nu? Adica atat timp cat nu stiai mancai linistit, dar daca ai aflat cum mai poti sa mananci? Pai asa. Adica ratiunea imi spunea sa nu mai comand, dar monoglutanatul de sodiu care s-a acumulat fara sa stiu in creierul meu imi zicea sa comand. Si am cedat. Ce inseamna asta? Ca am mai introdus inca o cantitate mica de monoglutanat in corp, care ajunge in capul meu si astfel ratiunea o sa fie invinsa si mai usor pe viitor, nu-i asa?

Oare pot sa mai scap? Or exista centre de dezintoxicare? Sau macar grupuri de sprijin???
-Salut, sunt Mihaela si sunt dependenta...
-Salut Mihaela!

2 comentarii:

  1. Nu stiu daca exista astfel de grupuri de sprijin dar putem forma unul :D
    Salut Mihaela, eu sunt Dana si eu sunt dependenta de chineji...dar ma tratez :-) cateodata...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru ca ai povestit despre o asemenea pofta de mancare, vreau sa-ti dau ceva de citit.
    Am fost personal in China (marea chinei) si am vazut cum se traieste in tarile asiatice, drept pentru care voi posta si alte articole pe blogul meu, inspirate din propria experienta.
    Am lucrat acolo, pe vas de croaziera si am avut ocazia sa stau intre oameni, efectiv.
    Citeste pe blogul meu despre mancaruri importate din Vietnam si, pe viitor voi posta si altceva.

    RăspundețiȘtergere