Ziua in care as fi avut nevoie de un sling...

Am aflat de existenta sling-urilor cand Catinca avea mai putin de 2 luni. Atunci m-am gandit cat de util mi-ar fi fost unul in urma cu 4 ani, cand Danut era mititel si mult mai rotofei si mi se rupeau mainile in fiecare zi ducandu-l in brate. Dar e o vorba, nu mi-o amintesc exact acum, ca daca nu stii ca exista nu prea are cum sa-ti lipseasca, asa ca o sa fiu sincera si o sa spun adevarul: nu imi imaginam cum ar fi daca, ce bine ar fi sa fie, bla, bla, bla. Nu am avut nici o viziune pe vremea aceea despre un accesoriu util mamelor, eram fericita cand reuseam sa-l pun in carucior sau in leagan ca sa pot sa fac ceva de mancare.

Lucrurile au stat altfel dupa ce am aflat ca exista, l-am vazut in poze si l-am visat inconjurandu-mi spatele deja intepenit si eliberandu-mi mainile vesnic ocupate cu mandra mea Catinca.

Ziua in care am realizat ca nu se mai poate fara el a fost 27 iulie 2009, nici mai devreme, nici mai tarziu decat atunci, pe cuvant. Catinca avea 3 luni si o zi si eram intr-o mica excursie cu copiii la Cheile Dambovicioarei si cetatea Rasnov. Daca in chei am scos caruciorul din masina si am plimbat-o pe drumul de munte cu el, in timp de tati il ducea pe Danut in pestera, la cetate am dat de greu. Si a fost tare greu, caci caruciorul nu avea ce sa caute acolo. In plus era cumplit de cald, iar eu abia imi caram cele x+ 10 kg (surplusul de pe vremea aia) ale mele, nu mai zic si de cele 6kg ale fetei. Asa ca biata copila a trecut pe rand de la mine, la nasa, la nasul si la tati cu un prosop in cap sa n-o bata soarele (unde-i o coada de sling cand ai nevoie de ea? :) ).

Cand am gasit un loc cu umbra ne-am adapostit sa papam un pic.
Cu mult ajutor din partea lui tati si cu mult laptic am trecut peste ziua fierbinte, dar am jurat ca la mare n-o sa mai plec fara sling.

Dar am plecat fara el si la mare, pentru ca eu nu am avut acces la net cateva zile, iar sotul meu s-a impotmolit cand Diana n-a avut pe stoc modelul dorit (cel albastru cu dungi) si nu a comandat un altul. Noroc ca la Vama Veche gasesti esarfe mari si vaporoase, astfel am reusit sa plimb copila dimineata si seara pe plaja si sa tin si baiatul de mana (poze cu balena esuata nu pot sa pun, am si eu mandria mea).

Dar in septembrie cand m-am intors la net-ul meu iubit am facut comanda si am primit mult doritul accesoriu prin posta chiar in saptamana internationala a Babywearing-ului. De atunci suntem nedespartiti, eu , el si ea. La gradinita, la munte la strabunici, dar mai ales acasa, cand domnisoara ma ajuta la treburile casnice.

Aceasta poveste participa la un concurs organizat de Ziarul Copiilor si sponsorizat de sling.ro .
Motivul participarii este pofta mea de un mei tai. Nu doar pentru distante mai lungi, dar mai ales pentru casa, sa pot s-o leg pe Catinca la spate. Asta m-ar ajuta sa :

1. fac un sendvis linistita fara ca domnisoara-mana-iute sa se intinda la cutit
2. sa spal o farfurie fara sa fie nevoie dupa aceea s-o schimb pe Catinca de sosete, pe care le inmoaie sistematic in chiuveta.
3. sa leg siretul stang al lui Danut fara ca siretul drept sa fie desfacut in acelasi timp de aceeasi domnisoara indemanatica( inchipuiti-va cum arat la gradinita, asezata turceste in hol, cu Catinca in sling, legand pe rand, un siret, apoi al doilea, apoi din nou pe primul si tot asa pana se plictiseste mandra).

Asa ca imi urez succes! Sa-mi tineti pumnii, da?