Cum ne crestem copiii

De prea multe ori in ultima vreme, am ajuns in situatia de a explica celor din jur de ce fac eu unele lucruri altfel decat o fac ei sau restul lumii. Nu am intentionat sa ma justific in fata nimanui, dar de multe ori acolo ajung, cand apropiatii mei, rude sau prieteni, se uita mirati la mine cand vine vorba despre Catinca.In general, nu tin mortis sa am eu dreptate la final si sa faca toti ca mine, dar ma enerveaza la culme atunci cand cei care au alta parere decat a mea nu pot sa accepte ca ambele variante, a lor si a mea, pot exista in acelasi timp fara ca una dintre ele sa fie gresita.

In naivitatea mea, eu cred ca oamenii, care nu sunt chiar cei mai buni parinti dintre toate animalele de pe Pamant, au in general cele mai bune intentii legate de puii lor. Nu vreau sa ma gandesc la parintii denaturati sau chiar degenerati, ci ca majoritatea parintilor. Toti isi doresc ce e mai bun pentru copiii lor. Numai ca modul in care isi inchipuie fiecare "binele" este diferit de la unul la altul. De ce?

Cred ca tot ceea ce facem la un moment dat pentru copiii nostrii , facem ca urmare a influentelor societatii, sfaturilor si cunostintelor despre copii acumulate pana in acel moment. Unii merg mai mult pe sfaturile de la bunica atotstiutoare, altii se inspira din reviste si incerca sa afiseze cea mai cool imagine de mamica posibila, altii urmeaza cu sfintenie sfaturile pediatrului renumit, sau stau si buchisesc articole specializate, navigheaza pe net si cauta perfectiunea in ultimele descoperiri stiintifice.

Cu ceea ce stiam acum 5 ani, m-am straduit sa-i ofer tot ce puteam mai bun lui Danut. Acum fac acelasi lucru cu Catinca, doar ca intr-un mod diferit. Pentru ca am mai citit cate ceva, am studiat pe viu la niste apropiati si alte moduri de a creste copilul. Nu stiu care varianta e mai buna, timpul sper ca ne va dovedi ca ambele au fost bune.

Danut a fost alaptat exclusiv pana la 3 luni si jumatate si a dormit de la inceput singur in patul lui, si apoi singur in camera de la 10 luni. La trei luni jumatate a inceput sa primeasca si lapte praf , ca sa se sature seara si , putin inainte de 4 luni, a inceput sa pape si altceva. Si manca cu pofta tot ce-i dadeam, de la mere cu biscuiti , la supa cu carne si castronase de cereale pentru bebelusi cu branzica sau iaurt. La 6 luni avea o masa de san, 3 mese solide si un biberon cu lapte seara. La 8 luni am incheiat alaptarea. Si eram multumita de mine si de el.
Catinca are 8 luni si jumatate si mananca 60% lapte. Lapte de mama, iar lapte praf nu a mai atins de la maternitate, ca acolo n-ai cum sa te opui. Pana la 6 luni n-a atins mai nimic, doar iaurt simplu pe care l-a mancat de atunci zilnic, aproape cate unul intreg. Abia dupa 7 luni a inceput sa vrea supa de morcov si bucati de brocoli, de la noi din farfurie, iar acum pot spune ca are o masa aproape completa de legume in care pun carne , ou sau ficatel. Adora pastele fierte cu sos de rosii si are in continuare o slabiciune petru brocoli. Cu fructele sta mai prost, ii place mango dar nu trece de 50g de fructe pe zi (adica cat un Martini mic, fara gheata si maslina).
I-am luat alaltaieri cereale si ma dispera cum le infuleca. Aveam de gand sa-i fac eu paine de casa si biscuiti simpli , dar nu am facut-o, si am zis sa-i dau totusi si cereale. Cu cerealele sunt de acord, dar nu vreau suplimentele alea de n-shpe vitamine si minerale din ele. Eu nu i-am dat pana acum nici un supliment , calciu, fier sau vitamine, doar Vigantolul. Faptul ca le mananca e semn ca are nevoie de cereale sau toate porcarioarele alea sunt de vina, ca mirosul de McDonald's? Oricum ma enerveaza.
In rest lapte, nu stiu cate mese pe zi, vreo 2 dimineata, cate una una dupa supa, una dupa iaurt,inca vreo 2 seara si alte 3-4 noaptea. Sau mai multe, ca sunt zombi noaptea, nu stiu cand mananca si cand doar se prosteste. Si sunt multumita si de ea, si de mine. Laptele meu e bun pentru ea si acum , nu e apa chioara cum sustin unii si ii ofera mult mai mult decat calciu si vitamine. I da si anticorpi si, mai important decat atat, ii da dragoste. Nu insemna ca cine da lapte praf cu biberonul nu iubeste copilul la fel de mult, dar zambetul ala pe care m-il arunca, de multe ori chiar in timp ce mananca, nu l-as da pe nimic pe lume.
Pentru Catinca am ales s-o stiu hranita corect, si nu "satula". Din cauza asta nu are biscuiti in fructe si nici cereale in laptele de seara. Fructele goale nu-i tin de foame nici o ora, dar asa e normal pentru ca fructele se digera rapid, iar orice altceva adaugat in ele ar insemna digestie proasta, balonare, fermentatie aiurea. Nu are nici maximum din fructe si se alege si cu dureri, dar e satula 2-3 ore, nu cere de mancare si mama e oare mai fericita asa? la fel nici laptele de seara nu are cum sa-i ajunga pana dimineata, dar e oare atat de grav faptul ca ma trezeste noaptea? M-am obisnuit atat de mult, ca atunci cand doarme mai mult de 2-3 ore fara sa se trezeasca ma trezesc eu si ma uit pe pereti. Doar ca nu pot lipsi noaptea de acasa. Si la ce viata agitata de noapte aveam eu pana acum, e intradevar un sacrificiu.

Si doarme cu mine in pat. Nu, nu pentru ca nu am reusit sa scap de ea, ci pentru ca asa am vrut eu. S-o simt acolo langa mine, daca e calda sau daca respira greu, si sa simta ea ca sunt langa ea tot timpul, nu se se trezesca plangand, singura in pat si sa astept 2-3 minute sa vad daca e o problema grava sau e doar un vis si o sa se culce la loc. Orice plans, e o problema grava, iar eu trebuie sa fiu langa ea atunci.
Si o tin in brate toata ziua, nu s-a invatat asa, ci acolo ii e locul, asa cum puiul maimutei sta agatat 2-3 ani de maica-sa. O mai pun in patut/ tarc, sa ma duc si eu la baei, nu ca nu as fost de multe ori cu ea in brate, dar macar acolo sa fiu singura.Ma dispera cei care zic ca nu e bine sa dorm cu ea si s-o tin in brate.
"pai nu mai scapi de ea"
"tu cand mai faci treburile?"
"si sotul ce zice?"
"de ce n-o pui intr-un premergator sa isi faca singura de lucru?''
Se pare ca independenta fortata oferita copiilor mai devreme decat si-o doresc , e mult mai precara. Un copil caruia mama ii e aproape in permanenta va cauta singur sa se desprinda atunci cand se simte pregatit. Cineva m-a zis : si daca se simte pregatit la 18 ani? mi se pare putin probabil s-o faca, atat timp cat mama e echilibrata si il lasa pe copil sa descopere, sa caute experintele. Copiii sunt curiosi si nu se nasc cu teama, daca mama le e alaturi cand o doresc ei, fara sa-i cocoloseasca si sa-i suraprotejeze, ei vor simti nevoia sa exloreze si sa se desprinda.

Obisnuita in brate dintotdeauna, Catinca se zbate sa se smulga din bratele mele ca sa stea pe covor cu Danut, sa zapaceasca jucariile lui, sa caute in biblioteca si se intinde pe varfuri sa atinga butoanele de televizor. Si n-are decat 9 luni. Dar cand a avut febra si cand i-a iesit primul dinte nu a coborat din brate toata ziua. Din bratele mele, chiar daca bunica si Bubu au vrut sa ajute, a vrut doar aici. Si nu a vrut mancare, doar titi. A primit brate si titi, si acum zburda singura prin camera si mananca de toate. Deci chestia cu invatatul nu se pune, nu la mine.

As mai spune multe, dar trebuia sa-l iau pe Danut de la gradinita. Unde nu sta si dupa-amiaza pentru ca la gradi pranzul e mai lung decat acasa si ii e dor de mine. Si plange dupa mine. Ce sa fac : sa-l las la planga ca sa devina barbat, sau sa-l iau acasa?